Una din minunile Sfântului Nicolae: cum a izbăvit de la înec un dreptcredincios

 

Un om oarecare din Constantinopol, cu frica de Dumnezeu și credincios în Hristos, care iubea pe Sfântul acesta și era iubit și el de dânsul, vrând oarecând să facă o călătorie în altă țară, grăbindu-l treaba ce avea, s-a dus la biserica Sfântului de și-a făcut rugăciunea după obicei și, luându-și ziua bună de la rude și de la prieteni, a intrat în corabie. Iar când a fost la 9 ceasuri din noapte, s-au sculat corăbierii să întoarcă și să întindă pânzele, începând alt vânt. Deci, întru acea vreme, s-a sculat și acest smerit om să meargă după apă și, având toți de lucru cu întinsul pânzelor, s-a întâmplat că s-a împiedicat și a căzut în mare. Și, fiind întuneric și vântul pornind corabia înainte, n-au putut corăbierii să-l ajute cu nimic, ci plângeau de amară moarte a acelui om. Iar el, căzând în mare, cum era îmbrăcat, și aflându-se acum în largul mării, a zis: "Sfinte Nicolae, ajută-mi!" Și, strigând câtva timp acest cuvânt, o, minune!, s-a aflat omul în mijlocul casei sale, părându-i-se că este în adâncul mării. Iar vecinii, auzindu-i glasul, s-au sculat, la fel și cei din casă, aprinseră lumina și, strângându-se și vecinii de afară, l-au văzut cu toții stând în mijlocul casei și strigând; și apă de mare curgea din hainele lui. Deci, încremenind au rămas muți de groază, iar el a zis: "O, fraților, ce este aceasta ce văd?" Că știu bine că ieri, la nouă ceasuri, când mi-am luat ziua bună de la voi, de la toți, intrând în corabie, am purces la drum, ca având vânt bun, am mers câtva timp, iar când a fost la a doua și a treia strajă din noapte, adică la nouă ceasuri, m-am dus pentru apă și m-am împiedicat de corăbieri și am căzut în mare. Și chemăm pe Sfântul Nicolae întru ajutor, iar acum nu știu unde mă aflu, ci spuneți-mi voi că eu mi-am ieșit din fire și sunt uimit." Iar aceia, luând seama la cuvintele lui și văzând apa mării, care curgea de pe dânsul, strigau: "Doamne, miluiește!"

Deci, dezbrăcându-se și luându-și alte haine, s-a dus la biserica Sfântului Nicolae. Și acolo a petrecut cealaltă parte de noapte, căzând cu lacrimi și cu rugăciuni, la icoana Sfântului. Și, venind vremea Utreniei și strângându-se poporul, s-a făcut cunoscut la toți minunea și s-au uimit toți și s-au minunat de acele dulci aromate ce le adusese acel om, spre multă mulțămită, Sfântul Nicolae, văzând și biserica plină de lumânări aprinse, slăvind pe Dumnezeu și lăudând pe Sfântul, vestindu-se această mare și peste fire minune prin tot Constantinopolul. Și a ajuns și la urechile împăratului celui de atunci și ale Patriarhului, care, făcând sfat, au zis să cheme pe acel om. Și, mergând el și istorisind înaintea multora cele pentru dânsul, toți au strigat: "Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale." Și așa, făcând Litii și Privegheri la care se strângea mult popor, mergea el la biserica Sfântului, slăvind și binecuvântând pe Dumnezeu și dând mulțumită credincioasei Sale slugi, Sfântului Nicolae.