Către Preacucernicul Părinte Protopresbiter Matei Vulcănescu Parohia Ortodoxă Sfântul Eduard Martirul și Sfânta Paraskevi Romana Liverpool Salonic, 31 martie 2025

Protopresbiter Theodoros Zisis
Profesor emerit al Facultății de Teologie
al Universității Aristotelice din Salonic
Salonic

Către Preacucernicul Părinte Protopresbiter
Matei Vulcănescu
Parohia Ortodoxă
Sfântul Eduard Martirul
și Sfânta Paraskevi Romana
Liverpool

Salonic, 31 martie 2025

Preaiubite părinte Matei, frate în Hristos și împreună slujitor,

Vă mulțumesc călduros pentru că m-ați informat frățește, trimițându-mi documentele referitoare la persecuțiile pe care le îndurați din pricina hotărârii, pe deplin justificată din punct de vedere canonic, de a întrerupe pomenirea numelui episcopului, Mitropolitul Siluan al Insulelor Marii Britanii și Irlandei din Patriarhia Antiohiei..

Susțin și laud curajul Sfinției Voastre de a mărturisi Credința și Tradiția Ortodoxă, urmând Sfânta Evanghelie și pe Sfinții Părinți, împotriva tuturor ereziilor, vechi și noi, printre care se numără și cea a monofiziților anti-calcedonieni, cu care, din păcate, Patriarhia Antiohiei se află de mulți ani în comuniune, amestecând astfel cele de neamestecat: Ortodoxia cu erezia, Adevărul cu rătăcirea.

Întreruperea pomenirii numelui episcopului eretizant (care propovăduiește erezia public, cu capul descoperit) este susținută și întărită în mod special, de Canonul 31 Apostolic și de Canonul 15 al Sinodului I-II (din anul 861) convocat de Sfântul Fotie cel Mare. Acest din urmă Canon îi caracterizează pe episcopii care propovăduiesc erezia public drept „pseudo-episcopi”, și aceasta nu este o insultă – așa cum susține mitropolitul Siluan – ci este un act de mustrare a ereziei. În Noul Testament și în scrierile Sfinților Părinți se face adesea referire la pseudo-profeți, pseudo-apostoli și pseudo-învățători; aceasta nu este insultă, ci mustrare în vederea întoarcerii celor rătăciți și pentru protejarea celor ortodocși.

Încă de la început mitropolitul a reacționat cu mânie și furie, iar nu cu înțelegere părintească. S-a grăbit și a decis singur depunerea Sfinției Voastre, deși acest lucru este interzis atât de Sfintele Canoane, cât și de legile civile, deoarece nu este permis ca cel acuzat să decidă asupra propriei sale acuzații, să se judece pe sine sau să judece pe cel care îl acuză. Canonul 107 al Sinodului din Cartagina prevede: „A plăcut ca un episcop să nu judece judecata sa.”. Iar Sfântul Nicodim Aghioritul, în tâlcuirea acestui Canon în Pidalion, spune: „Acest canon rânduieşte ca un episcop să nu poată să judece pe un alt episcop cu care ar avea o oarecare pricină, nici pe vreun prezbiter ce ar avea vreo pricină cu el, nici pe vreun alt cleric, după Canonul 9 al Sinodului IV; precum nici un preot acuzat de altcineva sau un diacon nu poate fi caterisit de un singur episcop, potrivit Canonului 12 al acestui sinod.”

Acum, printr-o decizie mai recentă, așa cum V-a comunicat prin scrisoarea din 16 martie 2025 (număr de dosar 2024-02), Vă trimite în fața propriului său tribunal episcopal, ai cărui membri sunt numiți de el însuși și care acceptă fără rezerve ceea ce decide episcopul. Așadar,

în esență, nu se schimbă nimic, pentru că în loc să judece [episcopul] personal, judecă cei pe care tot el i-a numit, iar aceștia hotărăsc superficial că s-a dovedit că ați încălcat Sfintele Canoane, când de fapt nu s-a dovedit nimic. Cele pe care Sfinția Voastră le imputați Patriarhiei Antiohiei în legătură cu comuniunea cu monofiziții și cu teologia baptismală sunt într-adevăr învățături rău-slăvitoare și eretice, care trebuie corectate și nu considerate insulte.

În ceea ce privește propunerea Mitropolitului de a face apel către Patriarhie în termen de treizeci (30) de zile, acesta ar trebui să trimită dosarul către Patriarh, astfel încât Sinodul, adică tribunalul sinodal, să ia o hotărâre. Patriarhul a fost deja informat în legătură cu pozițiile Sfinției Voastre, printr-un text amplu pe care l-ați trimis Preafericirii Sale la data de 6 decembrie 2023. De altfel, oricare ar fi decizia tribunalului sinodal – chiar și depunerea Sfinției Voastre – deoarece nu este vorba de o problemă administrativă sau morală, ci de o problemă de credință și dogmă, nu veți accepta decizia și Vă veți continua slujirea preoțească, așa cum ați și declarat. Vai, dacă ortodocșii ar fi ascultat de hotărârile episcopilor sau ale sinoadelor eretice sau care eretizează¹ astăzi nu ar mai fi existat Ortodoxia! Aceasta au învățat și au pus în practică mulți Sfinți: Sfântul Atanasie cel Mare nu a acceptat caterisirea sa de către sinoadele ariene; Sfântul Grigorie Palama, pe când era ieromonah, caterisit fiind de Patriarhul Ioan Calecas, un susținător al lui Varlaam; Sfântul Teodor Studitul caterisit fiind de iconoclaști, Sfântul Ioan Gură de Aur și mulți alții au continuat să slujească și după caterisirea lor nedreaptă și necanonică. Sfântul Isidor Pelusiotul scrie într-o epistolă că este mai bine să fie cineva caterisit decât să slujească alături de clerici care aduc sminteală: „Este mai bine să fii persecutat și caterisit decât să fii împreună cu unii ca aceștia” (PG 78, 1608B).

Sfântul Ioan Gură de Aur, slava Antiohiei, spune în a treia cuvântare a operei sale clasice Despre Preoție că un preot vrednic trebuie să fie întotdeauna pregătit, așa cum se cuvine unor bărbați creștini, să-i fie luată preoția, știind că o caterisire nedreaptă nu aduce o cunună mai mică decât însăși preoția: „O astfel de caterisire nu aduce o cunună mai mică decât slujirea”. Iar când cineva este caterisit fără să fi făcut ceva nevrednic preoției, atunci cei care l-au caterisit pe nedrept își adună osândă, iar celui caterisit i se adaugă o mai mare răsplată (Despre Preoție 3, 11, PG 48, 648).

Întreruperea pomenirii numelui episcopului – adică îngrădirea – așa cum știți foarte bine, iubite părinte Matei, atunci când acesta cade în erezie și se află în comuniune cu ereticii, este o practică inspirată de Dumnezeu și tradiție a Sfinților Părinți ai Bisericii, aplicată de mulți Sfinți Părinți și sfinți contemporani, pe care îi urmăm cu încredere și siguranță, noi cei dintre clerici care ne îngrijim de propria mântuire și de turma cea mică ce ne este încredințată spre păstorire. Biserica Antiohiei, care încă din vremurile apostolice a oferit creștinismului nenumărate comori duhovnicești și iluștri Părinți și Învățători, din păcate, în ultimele decenii, și-a întunecat chipul ortodox prin decizia de intercomuniune cu ereticii monofiziți. Pentru Sfinția Voastră, Îngrădirea era singura cale – singura cale ortodoxă – din moment ce mitropolitul Siluan susține această decizie. Potrivit Sfintelor Canoane, trebuie să fugim de comuniunea cu ereticii, iar episcopul este dator să facă tot posibilul pentru a-i aduce înapoi la Ortodoxie. Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind Canonul 122 al Sinodului din Cartagina, scrie: „Episcopii nu trebuie să-i neglijeze pe ereticii care se află în eparhiile lor, căci vor da socoteală pentru ei, ci să se străduiască în orice chip să-i câștige și să-i aducă înapoi la unitatea sobornicească, adică în Biserică.” În general, episcopul și prezbiterul au datoria de a învăța clerul și poporul credința dreaptă și ortodoxă, împotriva ereziilor. În caz contrar, aceștia să fie afurisiți și caterisiți; iar nu să fie caterisiți cei ce învață dogmele ortodoxe. Canonul 58 al Sfinților Apostoli precizează: „Episcopul sau prezbiterul

1 Episcopi sau sinoade necondamnate încă, ce propovăduiesc învățături eretice condamnate sau necondamnate încă

nepurtând grijă de cler, sau de popor, şi neînvăţându-i pe ei bună cinstire de Dumnezeu, să se afurisească, iar stăruind în nepurtare de grijă şi lenevire, să se caterisească.”

Totuși, deoarece nu este exclus ca Mitropolitul Siluan să fi fost bine intenționat și să fi avut o atitudine aspră față de Sfinția Voastră din necunoaștere, îl îndemn să citească două scurte lucrări ale mele legate de temele discutate: una intitulată „Îngrădirea nu este schismă. Explicații necesare”, și cealaltă „Ortodoxia monofiziților anticalcedonieni”. Le puteți trimite pentru informare. Cred că [Mitropolitul Siluan] înțelege limba greacă, întrucât a studiat la Salonic.

Noi, iubite părinte Matei, am întrerupt comuniunea și pomenirea numelui episcopilor noștri pentru a fi în unitate cu Sfinții Apostoli și cu Sfinții Părinți, deoarece – așa cum spune marele mărturisitor și stâlp al Ortodoxiei, care s-a îngrădit de patriarhul filopapist Mitrofan al Constantinopolului – toți dascălii Bisericii, toate sinoadele și toată Sfânta Scriptură ne îndeamnă să fugim de cei cu cuget eretic și să nu avem comuniune cu ei: „Toți învățătorii Bisericii, toate Sinoadele și toate Dumnezeieștile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei cu cuget eretic și să ne depărtăm de comuniunea cu ei.” Suntem încredințați, așa cum spune același mare luptător, că pe măsură ce ne depărtăm mai mult de aceștia, ne apropiem mai mult de Dumnezeu și de Sfinții Săi și că, atunci când ne despărțim de ei, ne unim cu Adevărul și cu Sfinții Părinți, Teologii Bisericii. Sfântul Marcu, cu puțin timp înainte de a muri, a poruncit ca la înmormântarea sa să nu participe nici patriarhul, nici alți filopapiști, spunând: „Sunt pe deplin convins că, pe cât mă îndepărtez de aceștia și de cei asemenea lor, pe atât mă apropii de Dumnezeu și de toți Sfinții și, despărțindu-mă de ei, mă unesc astfel cu Adevărul și cu Sfinții Părinți, Teologii Bisericii.”

Mă rog ca Hristos, izvorul Adevărului, prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a tuturor Sfinților, să ne întărească și să ne sprijine pe calea cea unică a Ortodoxiei, ferindu-ne de rătăcirile altor religii și erezii, pentru că numai Hristos este Viața și Adevărul, singura Lumină adevărată, și numai Biserica Ortodoxă este cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.

Cu multă dragoste și prețuire pentru luptele noastre comune pentru Adevăr

și cu cele mai calde urări pentru un drum binecuvântat spre Sfânta Înviere

Protopresbiter Teodoros Zisis