Glasul în pustie




Glasul în pustie


În pustiu, unde vântul geme și plânge,

Un glas se-aude, sfânt și luminișor,

Ioan Botezătorul, cu chipul strălucind,

Vestitor al lui Hristos, cel mai mare dintre noi.


Cu haină de păr și miere sălbatică,

În Iordan s-a retras, departe de lume,

Cheamând la pocăință, cu glasul său puternic,

Și-a botezat pe cei ce-au venit în lume.


„Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ia păcatul lumii!”,

A strigat el, arătând spre Hristos, Lumina,

Și-a făcut loc pentru Cel ce urma să vină,

Și-a pregătit calea, cu umilință și credință.


Deși a fost întemnițat și-a murit martir,

Ioan Botezătorul rămâne-n veșnicie,

Un simbol al credinței, al curajului și al darului,

Un model pentru noi, în veșnicie. 


Autor TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA 7.01.2007

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta