Glasul în pustie
Glasul în pustie
În pustiu, unde vântul geme și plânge,
Un glas se-aude, sfânt și luminișor,
Ioan Botezătorul, cu chipul strălucind,
Vestitor al lui Hristos, cel mai mare dintre noi.
Cu haină de păr și miere sălbatică,
În Iordan s-a retras, departe de lume,
Cheamând la pocăință, cu glasul său puternic,
Și-a botezat pe cei ce-au venit în lume.
„Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ia păcatul lumii!”,
A strigat el, arătând spre Hristos, Lumina,
Și-a făcut loc pentru Cel ce urma să vină,
Și-a pregătit calea, cu umilință și credință.
Deși a fost întemnițat și-a murit martir,
Ioan Botezătorul rămâne-n veșnicie,
Un simbol al credinței, al curajului și al darului,
Un model pentru noi, în veșnicie.
Autor TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA 7.01.2007
Comentarii
Trimiteți un comentariu