Soborul Sfântului Slăvitului Proroc, înaintemergător și Botezător al Domnului, Ioan

 

Cum cea mai mare misiune a vieții Sfântului Ioan pe pământ a fost aceea că L-a botezat pe Domnul nostru în râul Iordan, în ziua următoare Botezului Domnului Biserica a rânduit prăznuirea pomenirii acestui mare și slăvit Proroc.
De această sărbătoare este legată și pomenirea despre mâna înaintemergătorului. Sfântul Evanghelist Luca a dorit să mute trupul lui Ioan din Sevastia, unde Sfântul Prorooc fusese omorât de Irod, în Antiohia, care era patria lui Luca. El nu a reușit însă să obțină și să mute în Antiohia decât mâna dreaptă a Sfântului Ioan, care s-a păstrat în Antiohia până în secolul al X-lea, când a fost mutată la Constantinopol. (4 Cf. Mineiul pe Ianuarie (București: Ed. Inst. Bibi. și de Misiune al BOR, 1997, p. 159): «Sfântul Evanghelist Luca, ajungând în cetatea Sevastiei [. . . ] și luând de acolo mâna dreaptă a prorocului, a adus-o în cetatea lui, la Antiohia, unde prin ea s-au săvârșit multe minuni. Una dintre aceste minuni este și aceasta: Un balaur își avea cuibul în preajma cetății Antiohiei. Pe acest balaur, locuitorii păgâni de acolo îl socoteau a fi dumnezeu și-l cinsteau cu jertfe, în toți anii; iar jertfa adusă lui, era un om. Balaurul târându-se afară din cuibul său, și arătându-se înspăimântător la vedere, căsca gura mare, lua jertfă și o sfâșia cu dinții.
Și trecând timpul, a venit și rândul unuia dintre creștini să dea pe fiica sa balaurului. De aceea tatăl fetei alese ca jertfă se ruga lui Dumnezeu și sfântului Ioan Botezătorul ca să i se izbăvească fiica de moartea cea amară. Și i s-a luminat cugetul să facă următorul lucru: a cerut să se închine la sfânta mână a Sfântului Ioan; și în timp ce săruta mâna, el a rupt cu dinții, în ascuns, degetul cel mare de la mâna sfântului; și dobândind ceea ce dorea, a ieșit din biserică. Iar când a sosit ziua de jertfă și era adunat tot poporul, a mers și tatăl fetei, ducând pe fiica sa. Și apropiindu-se de balaur, care căsca gura și aștepta jertfă, i-a aruncat în gâtlej sfântul deget al înaintemergătorului. Iar odată cu aceasta, balaurul a murit. Și tatăl s-a întors acasă, cu fiica să vie, povestind minunata izbăvire. Iar mulțimea poporului, minunându-se de această mare minune, a mulțumit lui Dumnezeu și sfântului Ioan, zidind o biserică mare închinată sfântului. Se mai spune iarăși că la praznicul înălțării cinstitei Cruci, era înălțată de arhiereu și această cinstită mână a Botezătorului. Și când se înălța, uneori se desfăceau degetele, iar alteori se strângeau, și desfacerea degetelor însemna belșug de roade, iar strângerea, lipsă și nerodire. » -n. tr.
De acolo ea a dispărut în timpul stăpânirii turcilor.
Există multe pomeniri ale Sfântului Ioan Botezătorul de-a lungul anului bisericesc, dar aceasta este cea mai slăvită dintre ele.
În Sfintele Evanghelii, între persoanele care s-au aflat în jurul Mântuitorului, Sfântul Ioan Botezătorul are un loc cu totul aparte prin nașterea sa minunată și prin viața sa în lume, prin aceea că a botezat mulțimi de oameni cu botezul pocăinței și L-a botezat pe însuși Mântuitorul, și în sfârșit, prin felul tragic în care a părăsit lumea aceasta.
Curăția lui era atât de înaltă încât cu adevărat este numit de Biserică înger în trup. Sfântul Ioan se deosebește de prorocii dinaintea lui prin aceea că L-a și arătat cu mâna pe Cel despre care a prorocit.
Se spune că în fiecare an la această sărbătoare a Sfântului, episcopul [Antiohiei] aducea și mâna Sfântului Ioan înaintea poporului. Uneori mâna apărea cu degetele desfăcute, iar alteori strânse. În primul caz se arăta că anul va fi plin de roade, iar în al doilea că va fi lipsă de roade și foamete.