II Tesaloniceni 2, 1-12
Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48)
Mărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile.
1 În ceea ce privește venirea Domnului nostru Iisus Hristos și adunarea noastră împreună cu El, vă rugăm, fraților, 2 ca nu degrab să vă pierdeți cumpătula și nici să vă'nspăimântați, nici de vreun duhb, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca pornită de la noic, cum că ziua Domnului a și sosit. 3 Să nu vă amăgească nimeni în nici un chip, căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va arăta Omul-nelegiuirii, Fiul-pierzării, 4 Potrivniculd, cel ce se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau e făcut pentru'nchinare, așa ca să se așeze el în templul lui Dumnezeu și să se arate pe sine că este dumnezeu. 5 Oare nu vă aduceți aminte că vă spuneam aceste lucruri încă de când eram la voi? 6 Și acum voi știți ce-l opreștee, așa ca el să se arate la vremea luif. 7 Pentru că taina fărădelegii e la lucru încă de pe acum; numai să fie scos din drum cel care o ține pe loc, 8 și atunci se va arăta Cel-fără-de-lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și-l va nimici cu arătarea venirii Lui. 9 Iar arătarea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, cu toată puterea și cu tot felul de semne și minuni mincinoase 10 și cu toată amăgirea nedreptății pentru cei ce pier din pricină ca n'au primit iubirea adevăruluig spre a se mântui. 11 Și de aceea le trimite Dumnezeu lucrare de amăgire, pentru ca ei să dea crezare minciunii 12 și să fie osândiți toți cei ce n'au dat crezare adevărului, ci s'au complăcut în nedreptate.
Aliluia, glasul al 8-lea (Psalm 131: 8, 14)
Stih 1: Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale.
Stih 2: Zis-a Domnul: Aceasta este odihna Mea în veacul veacului, aici voi locui, că am ales-o pe ea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu