REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

    Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zilele, mai...

  14 Și ieșind, a văzut mulțime mare și I s'a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. 15 Iar când s'a făcut seară, ucenicii s'au apropiat de El și I-au zis: „Locul este pustiu și iată că vremea a trecut; dă drumul mulțimilor ca să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare“. 16 Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce“. 17 Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești“. 18 Și El a zis: „Aduceți-Mi-le aici!“ 19 Și poruncind mulțimii să se așeze pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat; și, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulțimilor. 20 Și au mâncat toți și s'au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. 21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. d 22 Și îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimil...

10 Vă rog, fraților, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toți să fiți într'o vorbă și'n sânul vostru să nu fie dezbinări; ci să fiți cu totul uniți în același gând și'n aceeași dreaptă judecată; 11 fiindcă despre voi, frații mei, prin oameni de-ai Hloiei d mi s'a făcut cunoscut că la voi sunt certuri. 12 Și ei spun aceasta, că fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel!, sau: Eu, al lui Apollo e !, sau: Eu, al lui Chefa f !, sau: Eu, al lui Hristos! 13 Împărțitu-S'a oare Hristos? Nu cumva Pavel s'a răstignit pentru voi? sau în numele lui Pavel ați fost botezați? 14 Mulțumesc lui Dumnezeu că pe niciunul din voi n'am botezat, decât pe Crispus și pe Gaiu, 15 ca să nu zică cineva că ați fost botezați în numele meu... 16 - ba nu!, g am botezat și casa h lui Ștefanas -; încolo, nu știu să mai fi botezat pe altcineva. 17 Căci Hristos nu m'a trimis să botez, ci să binevestesc, nu întru'nțelepciunea vorbirii i , ca nu cumva crucea lui Hristos ...

  „Și luând cele cinci pâini și cei doi pești, căutând la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii poporului” (Matei 14, 19) Despre binefacerea către săraci S ocotește milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câștig, căci tu dobândești prin ea mai mult decât ai dat. Tu dai pâine și dobândești viața cea veșnică; tu dai haină și dobândești veșmântul nemuririi; tu îngăduiești locuirea sub acoperământul tău și dobândești împărăția cerului; tu dai cele trecătoare și primești în locul lor cele ce trăiesc în veci. C ând este vorba de a avea lucruri trecătoare, pământești, cu preț ieftin, atunci noi suntem sârguitori și râvnitori, dar când noi putem să ne agonisim așa de ușor cele netrecătoare și veșnice, întârziem și ne trândăvim. C ând omul de la țară pune sămânța în pământ, și prin aceasta pierde la vedere din avutul său, el totuși nu se întristează și nu socotește aceasta o pierdere, ci folos și câștig. Dar tu, care...

  F rați creștini, I storisirea pe care ați auzit-o în Sfânta Evanghelie de astăzi trezește, în inima fiecăruia, puterea nădejdii, care a fost sădită aici de Dumnezeu și o îndrumează minunat spre Însuși Dătătorul și Împlinitorul ei, spre Dumnezeu. În adevăr, sufletul omului simte în sine puterea nădejdii, pe care nici primejdiile, nici nevoile, nici nenorocirile, nici oricare alt necaz, oricât de mare, nu poate să o dezrădăcineze. Nădejdea nu ne părăsește nici în ceasul morții, căci și atunci, stând de față, ne încurajează, ne făgăduiește sănătate și viață. Ea întărește pe om la orice lucru și în orice împrejurare. Plugarul rabdă osteneala plugăriei, fiindcă nădăjduiește să ajungă la secerișul roadelor sale. Corăbierul nu ia în seamă primejdiile mării, fiindcă nădăjduiește să ajungă în cele din urmă la limanul dorit. Bolnavul își mângâie durerile bolii, fiindcă nădăjduiește să dobândească vindecarea de suferințe și însănătoșirea. Nădejdea izbăvirii ne mângâie în toate necazurile...

  F rați creștini, D omnul Iisus a arătat milostivirea Sa cea dumnezeiască și puterea Sa cea nemărginită față de orbi, ologi, ciungi, leproși, slăbănogi, surzi, muți, față de cei ce pătimeau de friguri, față de cei îndrăciți. A vindecat toată boala și toată neputința, a gonit demoni, a înviat morți, a sculat pe Lazăr cel mort de patru zile, a făcut multe și mari minuni. Dar Sfânta Evanghelie, pe care ați auzit-o astăzi, ne mai pune înainte și o altfel de minune: cu cinci pâini și cu doi pești Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în bunătatea Sa cea nesfârșită și cu iubirea Sa față de oameni cea negrăită, a săturat cinci mii de bărbați afară de femei și copii, care se aflau cu Dânsul în pustia de lângă orașul Betsaida. Și au rămas din fărămiturile pâinilor de la masa mulțimilor, douăsprezece coșuri pline. Acest lucru dovedește îndurarea și atotputernicia lui Iisus Hristos. Cine are deci credință, de-și va deschide auzul și cu evlavie își va aținti mintea la tâlcuirea cuvin...

 --- În calendarul Bisericii Ortodoxe, **Duminica a opta după Rusalii** este marcată de una dintre cele mai cunoscute și mai grăitoare minuni săvârșite de Mântuitorul: **înmulțirea celor cinci pâini și a doi pești, pentru a sătura o mulțime de peste 5.000 de bărbați, în afara femeilor și a copiilor**. Această pericopă evanghelică (Matei 14, 14-22) este mai mult decât o demonstrație a puterii divine; ea este o prefigurare a Sfintei Euharistii și o pildă profundă despre mila, providența și iubirea lui Hristos. --- ### Nevoia de Hrană: Nu Doar pentru Trup, ci și pentru Suflet Evanghelia ne relatează cum Iisus Hristos, după ce a aflat de decapitarea Sfântului Ioan Botezătorul, S-a retras cu ucenicii Săi într-un loc pustiu, pentru a se reculege. Însă, mulțimile, aflând unde este, L-au urmat pe jos din cetăți. Iisus nu-i alungă, ci, dimpotrivă, Se apropie de ei, cuprins de milă: *"Văzând Iisus mulțimea, I S-a făcut milă de ea și a vindecat pe bolnavii ei."* (Matei 14, 14). Minunea ...

 

 ---    Imaginați-vă o grădină minunată, plină de flori și pomi roditori, dar care a fost pustiită de o furtună violentă. Florile au fost smulse din rădăcini, pomii au fost doborâți, iar pământul a rămas sec și gol. Proprietarul, plin de durere, a văzut cum grădina sa iubită a fost distrusă. Însă, furtuna a făcut un lucru neașteptat. În timpul prăpădului, **mii de semințe de la acea grădină au fost purtate de vânt** în toate direcțiile. Ele au ajuns în locuri pe care nimeni nu le-ar fi bănuit: pe dealuri stâncoase, în văi adânci și chiar în crăpăturile zidurilor unui oraș îndepărtat. Ani mai târziu, în toate acele locuri unde ajunseseră semințele, au început să crească și să înflorească plante noi, aducând frumusețe și viață acolo unde înainte era doar pustiu. Cel care a plantat prima grădină a murit, dar roadele sale s-au înmulțit și au creat o rețea de grădini noi, mult mai extinse decât cea inițială. Astfel, prin distrugerea inițială și prin răspândirea semințelor, via...

  30 Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risipește. 31 De aceea vă spun: Orice păcat și orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. 32 Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel ce va grăi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. 33 Ori spuneți pom bun și roadă bună, ori spuneți pom rău și roadă rea; că după roadă se cunoaște pomul. 34 Pui de vipere, cum puteți să grăiți cele bune, de vreme ce sunteți răi? Că din prisosul inimii grăiește gura. 35 Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. 36 Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deșartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. c 37 Căci din cuvintele tale te vei îndreptăți d și din cuvintele tale vei fi osândit“.

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 1 Tot sufletul a să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. 2 Ca atare, cel ce se împotrivește stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotrivește. Iar cei ce se împotrivesc își vor atrage osândă. 3 Că dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea b . Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire?: Fă binele și vei avea laudă de la ea; 4 căci ea ție îți este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu'n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoar...

  Glasul 6 Întâi tu ai fost semănat pe pământ de Cerescul Lucrător de pământ, prealăudate. Cel dintâi tu pe pământ ți-ai vărsat pentru Hristos sângele, fericite. Cel dintâi tu cu cunună de biruință de Dânsul ai fost încununat în ceruri, începătorule al pătimitorilor, purtătorule de cunună, cel ce mai înainte decât mucenicii ai pătim it.

  S fântul Iosif Imnograful, C anoane de rugăciune la Întâiul Mucenic Ștefan G lasul 1 Cântarea 1 I rmosul O dor însuflețit al lui Hristos, slujitorule al tainelor lui Hristos, sfântă afierosire a lui Hristos, începutul tuturor mucenicilor, primește pârga cuvintelor mele, umplând de har mintea mea, ca să te laude pe tine. A scultător al dumnezeieștilor cuvinte ale lui Hristos cel întrupat te-ai făcut și venirea Acestuia lămurind-o prin cuvântul și înțelepciunea ta, ai mustrat pe necredincioșii evrei care te-au și ucis pe tine cu cruzime, atotînțelepte Ștefane. P utere ți s-a dat de sus și har s-a revărsat pe buzele tale ca să grăiești tainele lui Dumnezeu, să săvârșești minuni și semne, Ștefane, pârga mucenicilor, îndemn și ofrandă. A Născătoarei... A rătându-Se din tine în asemănarea trupului, Se înfașă în scutece și leagă legăturile tuturor păcatelor, Preanevinovată, și viața o leagă de nestricăciune ca un Bun și Atotputernic. Cântarea a 3-a I rmosul F iind ales de...

  Troparul Sf ântului Apostol Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, glasul al 4-lea: Î ncununatu-s-a creștetul tău cu diademă împărătească, pe urma luptelor pe care le-ai pătimit pentru Hristos Dumnezeu, luptătorule cel dintâi printre mucenici. Că vădind nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău, de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L totdeauna pentru sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 5-lea. Irmos: Pe cal și pe călăreț... Stih: Sfinte Apostole și Întâiule Mucenic și Arhidiacon Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. V eniți, Biserica lui Hristos, cu cântări să încununăm preamărit pe Sfântul Ștefan, întâiul mucenic; și cu Dumnezeiescul har al lui fiind încununați, cântare de biruință să cântăm. Stih: Sfinte Apostole și Întâiule Mucenic și Arhidiacon Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P urtând cugetul cel blând al Învățătorului și smerenia care din dragoste se arată înălțătoare, cu vrednicie a ajuns Sfântul Ștefan întâiul între diaconi și purtătorul de gr...

  p urtând acrostihul: P rimește lauda, fericite Ștefane, [a lui] Iosif G lasul 1 Cântarea 1 I rmosul P e cel ce se lăuda nebunește în răutate l-ai legat cu luptele tale, pentru aceea, dezleagă legăturile învinuirilor mele, înțelepte, cu rugăciunile tale către Hristos, Ștefane slăvite. R eazem având piatra credinței, ai rămas neclintit în atacuri și în întreitele valuri ale răutății, fericite, pentru aceea, reazem fii mie, celui zbuciumat de multe răutăți. Î n corurile drepților ai fost numărat, împreună cu care cere iertare, milă și îndurare, mucenice înțelepte, și pentru noi, cei ce alergăm cu credință fierbinte la acoperământul tău. A Născătoarei... M aică Fecioară, Cel singur nevăzut S-a arătat întrupat din tine, pe Carele roagă-L, de Dumnezeu dăruită, pururea să omoare patimile cele cumplite care mă ucid amarnic. Cântarea a 3-a I rmosul E rai înotând prin noianul de pietre, dar prin adierile Duhului, ai tras la limanul vieții, fericite, la care roagă-te să ne du...