Evrei 1, 10-14; 2, 1-3; Evrei 7, 26-28; 8, 1-2

 

¹⁰ Și: Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ¹¹ ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi; ¹² ca pe o velință le vei împătura și ca o haină se vor schimba, dar Tu același ești, și anii Tăi nu se vor sfârși. ¹³ Și căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: Șezi de-a dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale? ¹⁴ Oare nu sunt toți duhuri menite să slujească, trimise spre slujire de dragul celor ce trebuie să moștenească mântuirea?^g

¹ Pentru aceea trebuie ca noi să ne ținem cu atât mai aproape de cele ce-am auzit^a, ca nu cumva să plutim pe-alături de ele^b. ² Că dacă cuvântul grăit prin îngeri^c s'a adeverit, și dacă orice încălcare de poruncă și neascultare și-a primit răsplata cea dreaptă, ³ atunci, cum vom scăpa noi dacă fi-vom nepăsători față de o astfel de mântuire care, avându-și începutul în însăși propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de către cei ce au ascultat-o,

²⁶ Un Arhiereu ca Acesta ne și trebuia nouă: sfânt, lipsit de răutate, fără pată, osebit de cei păcătoși și devenit mai înalt decât cerurile, ²⁷ Care nu are nevoie, precum arhiereii, ca'n fiecare zi să aducă jertfe, întâi pentru propriile lui păcate și apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o singură dată, aducându-Se jertfă pe Sine Însuși. ²⁸ Căci legea așază arhierei oameni supuși slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, care a venit mai târziu decât legea^h, a așezat un Fiu desăvârșit în veac.

¹ Dar lucrul cel mai de seamă'n cele spuse este acela că noi un astfel de Arhiereu avem, Care a șezut de-a dreapta tronului Slavei în ceruri, ² slujitor al altarului și al cortului celui adevărat^a, pe care nu un om l-a ridicat, ci Dumnezeu.