Canonul Cel Mare
Canonul Cel Mare - partea I
Cântarea 1, glasul al 6-lea:
Irmosul: Ajutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu mărire S-a preaslăvit. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De unde voi începe a plânge faptele vieții mele ticăloase ? Care începere voi pune Hristoase, acestei tânguiri de acum ? Ci ca un milostiv dă-mi iertare greșalelor.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturisește la Ziditorul tuturor. Părăsește de acum dobitocia cea dinainte și du lui Dumnezeu lacrimi de pocăință.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Râvnind neascultării lui Adam, cel întâi zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăția cea veșnică și de desfătare, pentru păcatele mele.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Vai, ticăloase suflete ! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi ? Că ai căzut rău și te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom și ai gustat cu îndrăzneală dobitocească mâncare.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
În locul Evei celei simțite, făcutu-s-a mie Evă înțelegătoare cugetul cel cu poftă trupească; arătându-mi cele dulci și gustând pururea din băutura cea amară.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
După dreptate s-a lepădat Adam din Eden, nepăzind o poruncă a Ta, Mântuitorule. Dar eu ce voi pătimi, nebăgând seamă totdeauna de cuvintele Tale cele de viață.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime, Ființă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de deasupra mea lanțul cel greu al păcatului și, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilință.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea și folosirea celor ce te laudă pe tine, ridică de deasupra mea lanțul cel greu al păcatului și, ca o Stăpână, curată, mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc.
Și iarăși Irmosul cel dintâi, în loc de Catavasie, o dată. Așa facem la toate cântările.
Irmosul: Ajutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu mărire S-a preaslăvit.
Cântarea a 2-a:
Irmosul: Ia aminte cerule, și voi grăi și voi lăuda pe Hristos. Carele a venit din Fecioară cu trup. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ia aminte cerule, și voi grăi pământule, primește în urechi glasul celui ce se pocăiește față de Dumnezeu, și-L laudă pe Dânsul.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul tău cel blând și-mi primește mărturisirea mea cea călduroasă.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Greșit-am mai mult decât toți oamenii, însumi am greșit Ție; ci Te milostivește, Mântuitorule, ca un Dumnezeu spre făptura Ta.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Chip făcând grozăviei patimilor mele, cu pofte iubitoare de dezmierdare, mi-am stricat frumusețea minții.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Viforul răutăților m-a cuprins, Milostive Doamne; ci ca lui Petru, tinde-mi și mie mâna Ta.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Întinatu-mi-am haina trupului meu, și mi-am spurcat podoaba cea după chipul și după asemănarea ta, Mântuitorule.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Întunecatu-mi-am frumusețea sufletului cu dulcețile poftelor, și cu totul, toată mintea, țărână mi-am făcut.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ruptu-mi-am acum veșmântul cel dintâi, carele mi l-a țesut mie Ziditorul din început, și pentru aceasta zac acum gol.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Îmbrăcatu-m-am în haină ruptă, pe care mi-a țesut-o mie șarpele cu sfătuirea, și mă rușinez.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lacrimile desfrânatei, Îndurate, și eu le vărs înaintea Ta; milostivește-Te spre mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Căutat-am spre frumusețea pomului și mi s-a amăgit mintea, și acum zac gol și mă rușinez.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lucrat-au pe spatele mele toți începătorii răutăților, lungind asupra mea fărădelegea lor.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Pe Tine unul, Dumnezeul tuturor, în trei Fețe Te laud; pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una ești prealăudată, roagă-te cu dinadinsul, să ne mântuim.
Irmosul: Ia aminte cerule, și voi grăi și voi lăuda pe Hristos. Carele a venit din Fecioară cu trup.
Cântarea a 3-a:
Irmosul: Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întărește mintea mea. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Foc de la Domnul plouând oarecând, a ars Domnul dedemult pământul Sodomitenilor.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
În munte scapă suflete, ca Lot acela, și fugi în Sigor.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Fugi de aprindere o suflete ! Fugi de arderea Sodomului ! Fugi de strălucirea dumnezeieștii văpăi.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Greșit-am Ție singur eu, greșit-am mai mult decât toți, Hristoase Mântuitorule, nu mă trece cu vederea.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Tu ești Păstorul cel bun; caută-mă pe mine mielul, și rătăcit fiind, nu mă trece cu vederea.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Tu ești dulcele Iisus, Tu ești Ziditorul meu; întru Tine, Mântuitorule mă voi îndrepta.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Mărturisescu-mă Ție, Mântuitorule : Greșit-am Ție fără măsură; ci lasă-mi, iartă-mi, ca un îndurat.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
O, Treime Unime, Dumnezeule, mântuiește-ne pe noi de înșelăciune și de ispite și de primejdii.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te, pântece primitor de Dumnezeu; bucură-te, scaunul Domnului; bucură-te, Maica vieții noastre.
Irmosul: Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întărește mintea mea.
Cântarea a 4-a:
Irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut, că vrei să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți, și a grăit : Auzit-am auzul Tău și m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o părăsi, drepte Judecătorule; că de am și greșit eu însumi, ca un om, și mai mult decât tot omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a ierta păcatele.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Se apropie, suflete, sfârșitul se apropie, și nu te grijești; nu te gătești. Vremea se scurtează, scoală-te, aproape lângă uși este Judecătorul; ca un vis, ca o floare trece vremea vieții. Pentru ce în deșert ne tulburăm.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Deșteaptă-te o sufletul meu! Ia seama faptelor tale care ai făcut, și le dă pe ele înaintea ochilor tăi; varsă picături de lacrimile tale; spune cu îndrăzneală faptele tale și cugetele tale lui Hristos, și te îndreptează.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
N-a fost în viață păcat, nici faptă, nici răutate, care să n-o fi săvârșit eu, Mântuitorule, cu mintea și cu cuvântul, cu voința și cu gândul, și cu știința; și cu fapta păcătuind, ca altul nimenea, nici odinioară.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Dintru aceasta m-am judecat, dintru aceasta m-am osândit eu, ticălosul, adică din cunoștința mea, decât care nimic nu este în lume mai silnic; Judecătorule, Mântuitorul meu și cunoscătorul, milostivește-Te și mă scapă și mă mântuiește pe mine, robul Tău.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Scara care a văzut dedemult marele între patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare, și a înălțării gândului. Deci, de voiești să viețuiești cu lucrarea și cu cunoștința, și cu înălțarea gândului, înnoiește-te.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Arșița zilei a răbdat patriarhul pentru lipsă, și gerul nopții a suferit, în toate zilele făcând câștigare, păstorind, trudindu-se și slujind, ca să-și ia amândouă femeile.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Două femei se înțeleg: lucrarea și cunoștința întru gândire. Însă, prin Lia lucrarea, ca pe ceea ce a fost cu mulți copii; iar prin Rahela gândirea, ca pe cea cu multă osteneală. Că fără de osteneli, nici lucrarea, nici gândirea nu se va săvârși, suflete.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Nedespărțită în ființă, neamestecată în fețe, Dumnezeu Te recunosc pe Tine, Dumnezeire, una în Treime, ca pe Ceea ce ești întocmai cu împărăția și întocmai cu scaunul; și strig Ție cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cele de sus.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Și ai născut, și ești fecioară și ai rămas întru amândouă cu firea fecioară. Cel ce S-a născut înnoiește legile firii, și pântecele a născut nesimțind dureri. Dumnezeu unde voiește, se biruiește rânduiala firii; că face câte voiește.
Irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut, că vrei să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți, și a grăit : Auzit-am auzul Tău și m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a:
Irmosul: De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă, și mă îndreptează la poruncile Tale, și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
În noapte viața mea mi-am trecut pururea, că întuneric s-a făcut mie și negură adâncă noaptea păcatului; ci ca pe un fiu al zilei arată-mă, Mântuitorule.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lui Ruben asemănându-mă, eu ticălosul, făcut-am sfat necuvios și călcător de lege asupra lui Dumnezeu celui înalt, spurcându-mi patul meu, precum acela al tătâne-său.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Mărturisescu-mă Ție, Hristoase Împărate; greșit-am, ca mai înainte frații lui Iosif, vânzând rodul curăției și al înțelepciunii.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De cei de un sânge s-a dat, s-a vândut în robie, dulcele suflet cel drept, spre închipuirea Domnului; iar tu suflete cu totul te-ai vândut răutăților tale.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lui Iosif celui drept și minții lui celei curate urmează, ticăloase și neiscusite suflete, și nu te spurca cu pornirile cele fără pricepere, pururea făcând fărădelege.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De s-a și sălășluit în groapă oarecând Iosif, Stăpâne Doamne, dar spre închipuirea îngropării și a sculării Tale a fost aceasta; iar eu, ce-Ți voi aduce Ție întru acest chip vreodată ?
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Pe Tine Treime Te slăvim, pe unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Părinte, Fiule și Duhule, Ființă singură prin sine, Unime, Căreia pururea ne închinăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce ești nestricată și nu știi de bărbat; și a împreunat luiși firea omenească.
Irmosul: De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă, și mă îndreptează la poruncile Tale, și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Cântarea a 6-a:
Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, și m-a auzit din iadul cel mai de jos, și a scos din stricăciune viața mea. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lacrimi din ochii mei, Mântuitorule, și suspinuri dintru adânc curat aduc Ție, strigând inima mea : Dumnezeule, greșit-am Ție, milostivește-Te spre mine.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Înstrăinatu-te-ai suflete, de la Domnul Tău, ca Datan și ca Aviron; ci din toată inimă strigă : Iartă-mă ! Ca să nu te împresoare pe tine prăpastia pământului.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ca o junice sălbătăcită asemănatu-te-ai suflete lui Efrem; ca o căprioară păzește-ți viața de curse, înălțându-ți cu aripi mintea, cu lucrarea și cu gândirea.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Mâna lui Moise ne va face să credem, suflete, cum că, poate Dumnezeu viața cea leproasă să o albească și să o curețe; nu te deznădăjdui dar, măcar deși ești lepros.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime sunt, neamestecată, nedespărțită; despărțită după fețe, și Unime sunt din fire unită; Tatăl, zice, și Fiul și Dumnezeiescul Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca și noi; deci, ca pe un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
CONDACUL, glasul a 6-lea.
Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie, și vei să te tulburi. Deșteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea și toate le plinește.
Cântarea a 7-a:
Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, și m-a auzit din iadul cel mai de jos, și a scos din stricăciune viața mea.
Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Greșit-am, păcătuit-am și am lepădat porunca Ta; că întru păcate m-am zămislit, și am adăugat rănilor mele, rană. Ci Tu mă miluiește ca un îndurat, Dumnezeul părinților.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cele ascunse ale inimii mele le-am mărturisit Ție, judecătorul meu. Vezi smerenia mea, vezi și necazul meu, și ia aminte acum la judecata mea; și Tu mă miluiește ca un îndurat, Dumnezeul părinților.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Saul, oarecând, dacă a pierdut asinii tătâne-său, suflete, degrab a aflat împărăția după întâmplare; ci păzește-te să nu greșești, alegând mai cu dinadinsul poftele tale cele dobitocești, decât împărăția lui Hristos.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
David dumnezeiescul părinte, de a și greșit oarecând îndoit, suflete al meu, cu săgeata preacurviei săgetându-se și cu sulița robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele lucruri bolești, din pornirile cele din voia ta.
Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat preacurvia cu uciderea; dar îndată îndoită pocăință a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
David oarecând a însemnat cântarea, scriindu-o ca într-o icoană, prin care-și mustra fapta care a lucrat, strigând : Miluiește-mă ! Că Ție unuia am greșit, Dumnezeului tuturor; însuți mă curățește.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime neamestecată, nedespărțită, de o Ființă, Unime Sfântă; lumini și lumină, și trei Sfinte și unul Sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu; ci laudă și preaslăvește, suflete, viață și vieți, pe Dumnezeul tuturor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ție, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Fiul și Dumnezeu, și tu singură ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cerești.
Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților.
Cântarea a 8-a:
Irmosul: Pe Cela ce-L slăvesc oștile cerești și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii, toată suflarea și zidirea, lăudați-L, Îl binecuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Miluiește-mă pe mine, cel ce am greșit, Mântuitorule; ridică-mi mintea mea spre întoarcere. Primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc; miluiește-mă pe mine, cel ce strig : Greșit-am Ție, mântuiește-mă, nelegiuit-am, miluiește-mă.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ilie cel ce s-a purtat în car, suindu-se în căruța bunătăților, s-a înălțat ca spre cer oarecând, mai presus de cele pământești. Deci la suirea acestuia cugetă suflete al meu.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Elisei luând oarecând cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul dar îndoit; iar tu o, suflete al meu, acestui dar nu te-ai împărtășit pentru neînfrânare.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Curgerea Iordanului, oarecând, a stătut de o parte și de alta prin lovirea cojocului lui Ilie, prin Elisei; iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai învrednicit pentru neînfrânare.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Samariteanca oarecând a primit pe cel drept cu gând bun; iar tu, o suflete; n-ai adus în casă nici străin, nici călător. Pentru aceasta te vei lepăda afară de cămară, tânguindu-te.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Minții celei spurcate a lui Ghiezi, pururea te-ai asemănat, ticăloase suflete; a căruia iubire de argint leapădă-o măcar la bătrânețe. Fugi de focul gheenei, depărtându-te de răutățile tale.
A Treimii:
Stih: Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Părinte, Cela ce ești fără început; Fiule, Cel împreună fără de început; Mângâietorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu și făcător, Treime Unime, miluiește-mă.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Ca niște vopsele mohorâte s-a țesut trupul lui Emanuel, înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Irmosul: Pe Cela ce-L slăvesc oștile cerești și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii, toată suflarea și zidirea, lăudați-L, Îl binecuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără sămânță este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul bolește; cuvântul a slăbit, viața s-a omorât, sfârșitul este lângă uși. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face, când va veni Judecătorul să cerce ale tale?
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Adusu-ți-am aminte, suflete, de Ia Moise facerea lumii și toată Scriptura cea așezată de acela; care îți povestește ție de cei drepți și de cei nedrepți; din care celor de al doilea, adică celor nedrepți ai urmat, o suflete, greșind lui Dumnezeu, iar nu celor dintâi.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Legea a slăbit, nu lucrează Evanghelia, și toată Scriptura întru tine nu este băgată în seamă; profeții au slăbit și tot cuvântul celui drept. Și rănile tale, o suflete, s-au înmulțit, nefiind doctor să te vindece.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pildele Scripturii celei noi îți aduc ție, ca să te aducă pe tine suflete spre umilință. Râvnește dar drepților, iar de păcătoși te leapădă; și îmblânzește pe Hristos, cu rugăciunile și cu postul și cu curăția și cu smerenia.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Hristos S-a făcut om, chemând la pocăință pe tâlhari și pe desfrânate. Suflete, pocăiește-te că s-a deschis ușa împărăției acum și o apucă mai-nainte fariseii și vameșii și desfrânații, pocăindu-se.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Hristos S-a făcut om, împreunându-Se cu mine prin trup și toate câte sunt ale firii, cu voia le-a împlinit, afară de păcat; arătându-ți ție, o suflete, pilda și închipuirea smereniei Sale.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Hristos pe vrăjitori i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulțimea pruncilor o a făcut mucenici, pe bătrânul l-a mărit și pe văduva cea bătrână. Cărora n-ai râvnit, suflete, nici lucrurilor, nici vieții. Ci vai ție, când te vei judeca !
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Postind Domnul patru zeci de zile în pustie, mai pe urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi ! De va năvăli asupra ta vrăjmașul, cu rugăciunea și cu postul departe îl gonește de la picioarele tale.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălțăm, Dumnezeiescului Duh cu credință să ne închinăm, Treimii Celei nedespărțite, Unimii după Ființă; ca unei lumini și luminilor și vieții și vieților, Făcătoarei de viață și luminătoare marginilor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Cetatea ta păzește-o, preacurată Născătoare de Dumnezeu, că întru tine aceasta cu credință împărățind, întru tine se și întărește și prin tine biruind, înfrânge toată supărarea, robește pe vrăjmași și îndepărtează pe supușii ei.
Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite și Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă; ca să scăpăm de toată mânia, necazul și stricăciunea și de greșeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără sămânță este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim.
Canonul Cel Mare - partea a-II-a
Cântarea 1, glasul al 6-lea:
Irmosul: Ajutor și acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu, și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Covârșind cu uciderea lui Cain, din bună voință m-am făcut ucigaș sufleteștii cunoștințe, hrănindu-mi trupul și oștind asupra lui cu faptele mele cele viclene.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptății lui Abel. Daruri primite nu Ți-am adus Ție nici odinioară, nici fapte dumnezeiești, nici jertfă curată nici viață fără prihană.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Precum Cain, așa și noi, ticăloase suflete, am adus fapte spurcate Făcătorului tuturor, și jertfă cu prihană, și viață netrebnică; pentru acestea ne-am osândit dimpreună.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ziditorule, făcându-mă lut viu, ai pus întru mine trup și oase, și suflare de viață; ci, o Făcătorul meu, Mântuitorul meu și Judecătorule, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Mărturisesc Ție, Mântuitorule, păcatele care am făcut, și rănile sufletului și ale trupului meu, care tâlhărește mi-au pus mie asupra cugetele cele ucigătoare dinlăuntru.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De am și greșit, Mântuitorule, dar știu că ești iubitor de oameni; bați cu milă și Te milostivești fierbinte, pe cel ce plânge îl vezi, și alergi ca un Părinte, chemând pe cel pierdut.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime, Ființă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică dedeasupra mea lanțul cel greu al păcatului, și ca un îndurat dă-mi lacrimi de umilință.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea și folositoarea celor ce te laudă pe tine, ridică deasupra mea lanțul cel greu al păcatului, și ca o Stăpână curată, mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc.
Irmosul: Ajutor și acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu, și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Cântarea a 2-a:
Irmosul: Ia aminte cerule, și voi grăi și voi lăuda pe Hristos, Carele a venit din Fecioară cu trup. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cusutu-mi-a haine de piele păcatul, golindu-mă de haina cea dintâi țesută de Dumnezeu.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Îmbrăcat sunt cu îmbrăcăminte de rușine, ca și cu niște frunze de smochin, spre vădirea patimilor mele cele de bunăvoia mea.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Îmbrăcatu-m-am urât cu haină împestrită și sângerată, prin curgerea vieții celei cu pătimi și iubitoare de desfătări.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Căzut-am întru întristarea patimilor și în stricăciunea cea trupească, și pentru aceasta acum vrăjmașul mă necăjește.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Viață iubitoare de cele pământești și iubitoare de averi, prin neînfrânare alegând eu, Mântuitorule, m-am împresurat acum cu sarcină grea.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Împodobitu-mi-am chipul trupului cu îmbrăcăminte de multe feluri de cugete grozave, și mă osândesc.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Grijitu-m-am cu dinadinsul numai de podoaba mea cea dinafară, nebăgând seamă de cortul dinlăuntru cel după chipul lui Dumnezeu.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Îngropat-am, Mântuitorule, cu patimile frumusețea chipului celui dintâi; ci precum drahma oarecând, așa mă caută și mă află.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Greșit-am, ca și păcătoasa strig Ție, însumi am greșit Ție; primește-mi, Mântuitorule, ca mir și lacrimile mele.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Fii mie milostiv, strig Ție ca și vameșul; Mântuitorule, curățește-mă; că nimenea din cei din Adam n-au greșit Ție precum eu.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Pe Tine, unul Dumnezeul tuturor, în trei Fețe, Te laud : Pe Tatăl, și pe Fiul, și pe Sfântul Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una ești prealăudată; roagă-te cu dinadinsul, să ne mântuim.
Irmosul: Ia aminte cerule, și voi grăi și voi lăuda pe Hristos, Carele a venit din Fecioară cu trup.
Cântarea a 3-a:
Irmosul: Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuți ești Sfânt și Domn. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Izvor de viață Te-am câștigat pe Tine surpătorul morții și strig Ție din inima mea mai-nainte de sfârșit : Greșit-am ! Milostivește-Te și mă mântuiește.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Greșit-am, Doamne, greșit-am Ție, milostivește-Te spre mine; că nu este cineva între oameni, din cei ce au greșit, pe carele să nu-l fi întrecut eu cu păcatele.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Păcătoșilor din vremea lui Noe am urmat, Mântuitorule, moștenind osândirea acelora, întru cufundarea potopului.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lui Ham aceluia, batjocoritorului de tată, urmând suflete, n-ai acoperit rușinea celui de aproape, cu fața înapoi întorcându-te.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De arderea păcatului fugi, suflete al meu, ca și Lot. Fugi de Sodoma și de Gomora; fugi de văpaia a toată pofta dobitocească.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă, strig către Tine, când vei veni cu îngerii Tăi, să răsplătești tuturor după vrednicia faptelor.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime neamestecată, nezidită, fire fără început, care Te lauzi în Treimea Fețelor, mântuiește-ne pe noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu credință.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Fiul cel fără de ani din Tatăl, sub ani L-ai născut, neștiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu; minune străină, că alăptând ai rămas Fecioară.
Irmosul: Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuți ești Sfânt și Domn.
Cântarea a 4-a:
Irmosul: Auzit-a profetul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut; că vreai să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți și a grăit: Auzit-am auzul Tău și m-am temut: Slavă puterii Tale, Doamne. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Priveghează o, suflete al meu, și te fă lăudat, ca cel mare între patriarhi; ca să dobândești lucrarea cu gândirea cea înaltă; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu și să ajungi în norul cel neapus cu gândirea și să te faci neguțător de lucruri mari.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pe cei doisprezece patriarhi născându-i cel mare între patriarhi, ți-a făcut ție cu taină, suflete al meu, scară spre suirea cea de lucrare; pe fiii săi, ca pe niște temeiuri și trepte, ca niște suișuri, preaînțelepțește așezându-i.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lui Isav celui urât asemănându-te, suflete, ai dat amăgitorului tău întâia naștere, a frumuseții celei dintâi; și de la binecuvântarea părintească ai căzut și îndoit te-ai amăgit, ticăloase, cu lucrarea și cu gândirea; pentru aceasta acum pocăiește-te.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Edom s-a chemat Isav, pentru marea înverșunare a amestecării cu femei. Căci cu neînfrânarea pururea aprinzându-se și cu dezmierdările spurcându-se, Edom s-a numit, care va să zică, înfierbântarea sufletului celui iubitor de păcate.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De Iov cel din gunoi, auzind o, suflete al meu, că s-a îndreptat, n-ai râvnit bărbăției aceluia; n-ai avut întărirea gândului lui, întru toate care ai cunoscut, în cele ce ai știut și în cele ce te-ai ispitit; ci te-ai arătat nerăbdător.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cel ce era mai înainte pe scaun, acum se vede gol în gunoi, cu răni; cel cu mulți fii și mărit, de năpraznă fără de fii și de casă lipsit; că socotea gunoiul palat și rănile mărgăritar.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Nedespărțită în Ființă, neamestecată în Fețe, Dumnezeu Te cunosc pe Tine Dumnezeire una Treime; ca pe Ceea ce ești întocmai cu împărăția și întocmai cu scaunul; și strig Ție cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cei de sus.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Și ai născut și ești fecioară și ai rămas întru amândouă cu firea fecioară; Cel ce S-a născut înnoiește legile firii și pântecele a născut nesimțind dureri. Dumnezeu unde voiește, se biruiește rânduiala firii, că face câte voiește.
Irmosul: Auzit-a profetul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut; că vreai să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți și a grăit: Auzit-am auzul Tău și m-am temut: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a:
Irmosul: De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreptează la poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Auzit-ai de sicriul lui Moise, suflete, cel purtat de apele și de valurile râului, că s-a păzit dedemult ca întru o cămară, fugând de lucrul cel amar al sfatului lui Faraon.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De ai auzit, ticăloase suflete, de moașele ce ucideau oarecând lucrarea curăției cea bărbătească fără de vârstă, suge acum înțelepciune, ca marele Moise.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Nu ți-ai omorât mintea lovindu-o, precum marele Moise pe egipteanul, ticăloase suflete; și cum te vei sălășlui, spune-mi, în pustietatea patimilor prin pocăință ?
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
În pustietăți a locuit marele Moise; vino dar suflete de urmează vieții lui; ca să te învrednicești a vedea și arătarea lui Dumnezeu cea din rug.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Toiagul lui Moise te închipuiește, suflete, carele a lovit marea și a închegat adâncul, cu însemnarea dumnezeieștii Cruci; prin care vei putea și tu să săvârșești lucruri mari.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Aaron a adus lui Dumnezeu foc fără prihană, fără vicleșug; iar Ofni și Finees, ca și tine, suflete, au adus lui Dumnezeu viață spurcată și străină.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Pe Tine Treime Te slăvim, pe unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Părinte, Fiule și Duhule, Ființă singură prin sine, Unime, Căreia pururea ne închinăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce ești nestricată și nu știi de bărbat, și a unit Luiși firea omenească.
Irmosul: De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreptează la poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Cântarea a 6-a:
Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos și a scos din stricăciune viața mea. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Valurile păcatelor mele, Mântuitorule, ca în Marea Roșie întorcându-se, m-au acoperit degrab, ca oarecând pe egipteni și pe voievozi.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Voie slobodă fără pricepere ai avut, suflete, ca și Israil mai înainte; că mai mult decât dumnezeiasca mană ai ales neînțelepțește lăcomia patimilor cea iubitoare de dulcețuri.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Puțurile hananeeștilor gânduri, mai mult ai cinstit suflete decât vâna pietrei, din care izvorul înțelepciunii varsă curgerile teologiei.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cărnurile cele de porc și căldările și bucatele cele egiptenești, mai vârtos decât cele cerești ai voit, suflete al meu; ca și dedemult necunoscătorul popor în pustie.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Când a lovit Moise, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu închipuire mai-nainte a însemnat coasta Ta cea de viață făcătoare; din care toți băutură de viață scoatem, Mântuitorule.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cearcă suflete și iscodește, ca Iisus al lui Navi, ce fel este pământul făgăduinței și locuiește într-însul cu bună legiuire.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime sunt, neamestecată, nedespărțită; despărțită după fețe; și Unime sunt din fire unită, Tatăl, zice și Fiul și Dumnezeiescul Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca și noi, deci ca pe un Ziditor al tuturor roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
CONDACUL, glasul al 6-lea:
Suflete al meu, suflete al meu, scoală; pentru ce dormi ? Sfârșitul se apropie și vrei să te tulburi. Deșteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea și toate le plinește.
Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos și a scos din stricăciune viața mea.
Cântarea a 7-a:
Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Purtându-se sicriul în car, când s-au întors junicile, numai cât s-a atins Uza acela de dânsul, s-a certat de mânia lui Dumnezeu. Deci, de îndrăzneala aceluia fugind, suflete, cinstește bine cele dumnezeiești.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Auzit-ai de Abesalom, cum s-a sculat împotriva firii. Cunoscut-ai faptele lui cele spurcate, cu care a batjocorit patul lui David, tătâne-său; ci și tu; ai urmat pornirilor lui pătimașe și iubitoare de desfătări.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Supus-ai trupului tău, vrednicia ta cea nerobită și ca alt Ahitofel, aflând pe vrăjmașul, suflete, te-ai plecat după sfaturile lui; ci le-a risipit pe acestea însuși Hristos, ca tu să te mântuiești adevărat.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Solomon cel minunat, cel plin de darul înțelepciunii, acesta, făcând vicleșug înaintea lui Dumnezeu oarecând, s-a depărtat de la dânsul; căruia și tu ți-ai asemănat blestemată viața ta, suflete.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De desfătările poftelor sale silindu-se, s-a întinat, vai mie; iubitorul înțelepciunii, iubitor de femei desfrânate făcându-se și înstrăinat de la Dumnezeu; căruia tu, o suflete, ai urmat cu gândul, prin dezmierdări spurcate.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lui Roboam, celui ce n-a ascultat sfatul tătâne-său, ai râvnit suflete, împreună și lui Ieroboam, slugii celei rele ce s-a viclenit oarecând; ci fugi de asemănarea lor și strigă lui Dumnezeu : Greșit-am, miluiește-mă.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime neamestecată, nedespărțită, de o Ființă, Unime Sfântă; lumini și lumină și trei sfinte și unul sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu; ci laudă și preaslăvește, suflete, viață și vieți, pe Dumnezeul tuturor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ție, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Fiul și Dumnezeu, și tu singură ne-ai deschis nouă celor de pe pământ cele cerești.
Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților.
Cântarea a 8-a:
Irmosul: Pe Cel ce-L slăvesc oștile cerești, și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii; toată suflarea și zidirea, lăudați-L, bine-L cuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Tu, suflete, lui Ozia râvnind, lepra lui întru tine îndoit o ai luat; că cele necuvioase cugeți și cele fărădelege faci; lasă cele ce ai și aleargă la pocăință.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De Niniviteni ai auzit, suflete, că s-au pocăit către Dumnezeu cu sac și cu cenușă. Acestora n-ai urmat; ci te-ai arătat mai rău decât toți, cei ce au greșit mai-nainte de lege și după lege.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit, suflete, carele a plâns cu tânguire cetatea Sionului și lacrimi a vărsat. Urmează vieții lui celei plângătoare și te vei mântui.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Iona a fugit în Tars, cunoscând mai-nainte întoarcerea Ninivitenilor, că a cunoscut ca un prooroc milostivirea lui Dumnezeu; pentru că se ferea să nu mintă proorocia lui.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De Daniil ai auzit, o suflete, cum a astupat gurile fiarelor în groapă; ai înțeles cum tinerii cei ce au fost cu Azaria, au stins, prin credință, văpaia cuptorului cea arzătoare.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pe toți cei din Legea Veche i-am adus ție, suflete, spre pildă; urmează faptele celor iubite de Dumnezeu ale drepților, și fugi de păcatele celor vicleni.
Stih: Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Părinte, Cela ce ești fără început, Fiule, Cel împreună fără de început, Mângâietorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără de început, Duhule cel viu și făcător, Treime, Unime, miluiește-mă.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Ca din niște vopsele mohorâte s-a țesut trupul lui Emanuil, înlăuntru în pântecele tău Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Irmosul: Pe Cel ce-L slăvesc oștile cerești, și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii; toată suflarea și zidirea, lăudați-L, bine-L cuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără sămânță este netâlcuită; rodul Maicii cel fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Hristos s-a ispitit, diavolul îl ispitea, arătându-i pietrele ca să le facă pâini. În munte L-a suit, să vadă toate împărățiile lumii întru o clipeală. Teme-te, o suflete, de înșelăciune, trezește-te, roagă-te în tot ceasul lui Dumnezeu.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfeșnicul lui Hristos, glasul celui ce strigă, a glăsuit predicând pocăința; Irod a făcut fărădelege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, să nu te prinzi în cursele celor fărădelege, ce cuprinde pocăința.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
În pustie a locuit Mergătorul înainte al darului și locuitorii din toată Iudeea și Samaria auzind au alergat și și-au mărturisit păcatele lor, botezându-se voioși; cărora tu, suflete, n-ai urmat.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Nunta cinstită este și patul neîntinat, că Hristos amândouă le-a binecuvântat mai înainte, ospătându-se trupește și în Cana Galieii la nuntă apa în vin prefăcând; arătând întâia minune, ca tu să te prefaci, o suflete.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Hristos a întărit pe paraliticul cel ce și-a ridicat patul și pe tânărul cel mort l-a înviat și pe fiul văduvei, și pe al sutașului, și samarinencei arătându-Se, a închipuit mai-nainte ție, suflete, închinarea cea în duh.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pe ceea ce-i curgea sânge o a tămăduit Domnul, cu atingerea de poala Lui; pe cei leproși i-a curățit; pe orbi și pe șchiopi ia luminat și i-a îndreptat; pe surzi și pe muți și pe cea gârbovită până la pământ, i-a tămăduit cu cuvântul; ca tu să te mântuiești, ticăloase suflete.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Pe Tatăl să-L slăvim, pe Fiul să-L preaînălțăm, Dumnezeiescului Duh cu credință să ne închinăm; Treimii celei nedespărțite, Unimei după ființă; ca unei lumini și luminilor și vieții și vieților, făcătoarei de viață și luminătoarei marginilor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Cetatea ta păzește-o, preacurată, Născătoare de Dumnezeu, ca întru tine aceasta cu credință împărățind întru tine se și întărește și prin tine biruind, înfrânge toată supărarea și robește pe vrăjmași și îndreptează pe supușii ei.
Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite, de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să scăpăm de toată mânia, necazul și stricăciunea; și de greșeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără sămânță este netâlcuită; rodul Maicii cel fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim.
Canonul Cel Mare - partea a-III-a
Cântarea 1, glasul al 6-lea:
Irmosul: Ajutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Din tinerețe, Mântuitorule, poruncile Tale am lepădat și mi-am trecut toată viața cu pofte, negrijindu-mă și lenevindu-mă; pentru aceasta strig Ție, Mântuitorule; măcar la sfârșit, mântuiește-mă.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pe mine, cel lepădat înaintea ușilor Tale, Mântuitorule, măcar la bătrânețe, nu mă lăsa în iad deșert; ci mai-nainte de sfârșit, ca un iubitor de oameni, dă-mi iertare greșalelor.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Avuția mea, Mântuitorule, cheltuindu-o în desfrânări, pustiu sunt de roduri evlavioase, și flămânzind strig : Părinte al îndurărilor, apucând Tu înainte miluiește-mă.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Eu sunt cel căzut în tâlhari, în cugetele mele; cu totul sunt rănit acum de dânsele și plin de bube. Ci Tu însuți venind de față, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Preotul văzându-mă mai-nainte, m-a trecut, și Levitul, văzându-mă gol întru răutăți, nu m-a băgat în seamă, iar Tu, Iisuse, Cel ce ai răsărit din Maria, venindu-mi de față, miluiește-mă.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu îmi dă dar luminător din osârdia ta cea dumnezeiască de sus, ca să scap de întunericul patimilor, și să laud din inimă faptele vieții tale cele frumoase, Marie.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime, Ființă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de deasupra mea lanțul cel greu al păcatului, și ca o milostivă dă-mi lacrimi de umilință.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea și folositoarea celor ce te laudă pe tine, ridică de deasupra mea lanțul cel greu al păcatului și, ca o stăpână curată, mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc.
Irmosul: Ajutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Cântarea a 2-a:
Irmosul: Ia aminte cerule și voi grăi și voi lăuda pe Hristos, Carele a venit din Fecioară cu trup. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Alunecatu-m-am curvește ca și David și m-am înoroit; ci mă spală și pe mine cu lacrimile mele, Mântuitorule.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Nici lacrimi, nici pocăință nu am, nici umilință. Ci Tu însuți acestea, Mântuitorule, dăruiește-mi-le, ca un Dumnezeu.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pierdut-am frumusețea cu care am fost zidit întâi și nevinovăția mea. Și acum zac gol și mă rușinez.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ușa Ta să nu mi-o închizi atunci, Doamne, Doamne, ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăiesc către Tine.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ascultă suspinurile sufletului meu și primește picăturile ochilor mei, Doamne, și mă mântuiește.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Iubitorule de oameni, Cela ce voiești să se mântuiască toți, Tu mă cheamă ca un bun și mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una ești prealăudată, roagă-te cu dinadinsul, ca să ne mântuim.
Al doilea canon:
Irmosul: Vedeți, vedeți, că eu sunt Dumnezeu, Carele am plouat mană și apă din piatră am izvorât dedemult în pustie poporului Meu, cu singură dreapta și cu tăria Mea.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Vedeți, vedeți, că Eu sunt Dumnezeu. Ascultă, suflete al meu, pe Domnul cel ce strigă și te depărtează de la păcatul cel mai dinainte, și te teme, ca de un nefățarnic judecător și Dumnezeu.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cui te-ai asemănat mult păcătoase suflete ? Vai de mine; lui Cain celui dintâi și lui Lameh aceluia, ucigându-ți cu pietre trupul, cu fapte rele, și omorându-ți mintea cu pornirile cele dobitocești.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pe toți cei mai-nainte de lege trecându-i, o suflete; lui Set nu te-ai asemănat, nici lui Enos ai urmat, nici lui Enoh cu mutarea, nici lui Noe. Ci te-ai arătat sărac de viața drepților.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Tu însuți, suflete al meu, ai deschis jgheaburile mâniei Dumnezeului tău și ți-ai înecat trupul, ca și tot pământul și faptele și viața, și ai rămas afară de mântuitoarea corabie.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu toată osârdia și cu dragoste ai alergat către Hristos, urând calea cea dintâi a păcatului, și în pustiile cele neumblate hrănindu-te, și poruncile Lui cele dumnezeiești curat săvârșindu-le.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime fără de început, nezidită, nedespărțită Unime, primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, și mă mântuiește pe cel ce am greșit. A Ta zidire sunt, nu mă trece, ci mă iartă și mă scapă de osânda focului.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine și limanul celor înviforați, pe milostivul și Făcătorul și Fiul tău, fă-L milostiv și mie, cu rugăciunile tale.
Irmosul: Vedeți, vedeți, că eu sunt Dumnezeu, Carele am plouat mană și apă din piatră am izvorât dedemult în pustie poporului Meu, cu singură dreapta și cu tăria Mea.
Cântarea a 3-a:
Irmosul: Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clătită; că însuți ești Sfânt și Domn. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Binecuvântarea lui Sem nu o ai moștenit, ticăloase suflete, și moștenire desfătată n-ai luat ca Iafet în pământul iertării.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Din pământul Haran, adică din păcat, ești suflete al meu, și vino la pământul, carele izvorăște de-a pururea nestricăciune vie, pe care Avraam a moștenit-o.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De Avraam ai auzit, suflete al meu, carele și-a lăsat oarecând pământul părinților și s-a făcut nemernic. Ci voirii aceluia urmează.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
La stejarul din Mamvri, ospătând patriarhul pe îngeri, a luat la bătrânețe vânatul făgăduinței.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Înțelegând de Isaac, ticăloase suflete al meu, că s-a jertfit, cu taină, jertfă nouă Domnului, urmează voinței lui.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Auzit-ai, suflete al meu, de Ismail, că s-a gonit ca un fecior din roabă; trezește-te, vezi ca nu cumva păcătuind, să pățești ceva asemenea.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cuprins sunt de furtuna și de întreitele valuri ale păcatelor. Ci tu, Maică, acum mântuiește-mă și mă scoate la limanul dumnezeieștii pocăințe.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugăciune cu osârdie aducând și acum Cuvioasă, către preamilostiva Născătoare de Dumnezeu; cu rugăciunile tale, deschide-mi dumnezeieștile intrări.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime neamestecată, nezidită, fire fără început, care Te lauzi în Treimea fețelor, mântuiește-ne pe noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu credință.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Fiul cel fără de ani, din Tatăl sub vreme L-ai născut, neștiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Minune străină ! Că alăptând, ai rămas fecioară.
Irmosul: Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clătită; că însuți ești Sfânt și Domn.
Cântarea a 4-a:
Irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut; că vrei să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți și a grăit : Auzit-am auzul Tău și m-am temut; slavă puterii Tale, Doamne.
(de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am întinat, peste tot m-am rănit; ci ca un doctor, Hristoase, amândouă prin pocăință le tămăduiește, spală-le, curățește-le, Mântuitorul meu, arată-le mai curate decât zăpada.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Trupul Tău și sângele, răstignindu-Te, pentru toți Ți-ai pus Cuvinte; trupul adică, ca să mă înnoiești, iar sângele ca să mă speli. Duhul Ți-ai dat, ca să mă aduci, Hristoase, Părintelui Tău.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Îndurate, ca să ne mântuim; de bunăvoie pe lemn Te-ai răstignit; Edenul cel ce se încuiase s-a deschis; cele de sus și cele de jos, făptura și toate neamurile minunându-se, se închină Ție.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Să-mi fie mie scăldătoare sângele cel din coasta Ta, împreună și băutură și apa iertării ceea ce a izvorât. Ca să mă curățesc cu amândouă, ungându-mă și bând și ca o ungere și băutură, Cuvinte, cuvintele Tale cele de viață.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pahar, Biserica a câștigat coasta Ta cea purtătoare de viață, din care a izvorât nouă îndoit izvorul iertării și al cunoștinței, spre închipuirea celei vechi și celei noi, a amânduror legilor, Mântuitorul nostru.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Gol sunt spre a intra în cămară, gol sunt și de a merge la nuntă și la cină; candela mi s-a stins, fiind fără de untdelemn, cămara mi s-a închis, dormind eu. Cina s-a mâncat; iar eu fiind legat de mâini și de picioare, m-am lepădat afară.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Nedespărțită în ființă, neamestecată în fețe, Dumnezeu Te cunosc pe Tine, Dumnezeire, una în Treime; ca pe Ceea ce ești întocmai cu împărăția și întocmai cu scaunul; și strig Ție cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cei de sus.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Și ai născut și ești fecioară și ai rămas întru amândouă cu firea fecioară; Cel ce S-a născut înnoiește legile firii și pântecele a născut nesimțind dureri. Dumnezeu unde voiește, se biruiește rânduiala firii; că face câte voiește.
Irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut; că vrei să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți și a grăit : Auzit-am auzul Tău și m-am temut; slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a:
Irmosul: De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreptează la poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Greu la minte m-am făcut, Doamne, ca și Faraon cel cumplit, Ianis și Iamvri la suflet și la trup, cufundat cu gândul. Ci ajută-mi mie, Mântuitorule.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cu lut mi-am amestecat gândul, eu ticălosul. Spală-mă, Stăpâne, în baia lacrimilor mele, mă rog Ție, albă făcând haina trupului meu, ca zăpada.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De voi cerca lucrurile mele, Mântuitorule, mă văd pe mine însumi întrecând pe tot omul cu păcatele; că întru cunoștință gândind am greșit, iar nu întru necunoștință.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Milostivește-Te, milostivește-Te, Doamne, spre zidirea Ta; greșit-am, iartă-mă, Cela ce ești însuți din fire curat, și afară de Tine nimenea altul nu este fără pată.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind; arătat-ai minuni, vindecând pe cei leproși și întărind pe cei slăbănogi; curgerea celeia ce-i curgea sânge o ai oprit, Mântuitorule, cu atingerea de poalele Tale.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Repejunea Iordanului trecându-o, ai aflat odihnă, fugind de dulceața trupească cea cu durere; din care și pe noi scoate-ne cu rugăciunile tale Cuvioasă.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Pe Tine Treime Te slăvim pe unul Dumnezeu, Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Părinte, Fiule și Duhule, ființă singură prin sine, Unime căreia pururea ne închinăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Din tine s-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile Maică Fecioară, ceea ce ești nestricată și nu știi de bărbat, și a împreunat Luiși firea omenească.
Irmosul: De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreptează la poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Cântarea a 6-a:
Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea, către înduratul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos și a scos din stricăciune viața mea. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Stai împotrivă și te oștește asupra patimilor trupești, ca Iisus asupra lui Amalic; biruind pururea gândurile cele înșelătoare, ca și pe gavaoniteni.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Treci peste firea cea curgătoare a vremii, ca mai-nainte corabia, și te fă moștenitor pământului aceluia al făgăduinței, suflete; Dumnezeu poruncește.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Precum ai mântuit pe Petru cel ce a strigat, mântuiește-mă, așa apucând înainte, Mântuitorule; scapă-mă și pe mine de fiară, tinzându-Ți mâna Ta, și mă scoate din adâncul păcatului.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pe Tine Te cunosc liman liniștit Stăpâne, Stăpâne Hristoase. Ci apucând înainte, mântuiește-mă dintru adâncurile păcatului, cele neumblate, și din deznădăjduire.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime sunt neamestecată, nedespărțită; despărțită după fețe și Unime sunt din fire unită; Tatăl zice și Fiul și Dumnezeiescul Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca și noi; deci ca pe un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
CONDACUL, glasul al 6-lea:
Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie și vei să te tulburi. Deșteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni, și toate le plinește.
Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea, către înduratul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos și a scos din stricăciune viața mea.
Cântarea a 7-a:
Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Greșelile lui Manase ți-ai câștigat cu voința, suflete, punând ca niște chipuri patimile, și înmulțind idolii; ci pocăinței lui râvnind cu osârdie, câștigă umilință.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Necurățiilor lui Ahaav ai râvnit, suflete al meu. Vai mie ! Te-ai făcut locaș spurcăciunilor trupești și vas urât patimilor. Ci dintru adâncul tău suspină și spune lui Dumnezeu păcatele tale.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Încuiatu-s-a ție cerul, suflete, și foamete de la Dumnezeu te-a cuprins, de vreme ce nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tesviteanul, ca și Ahaav oarecând. Ci sareptencei asemănându-te, hrănește sufletul proorocului.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ars-a Ilie oarecând pe cei de două ori câte cincizeci, când a junghiat și pe proorocii cei de rușine ai Izabelei, spre mustrarea lui Ahaav. Ci fugi, suflete, de asemănarea acestor doi, și te întărește.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime neamestecată, nedespărțită, de o ființă, Unime sfântă. Lumini și Lumină și trei sfinte și unul sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu. Ci laudă și preaslăvește suflete, viață și vieți, pe Dumnezeul tuturor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ție, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Fiul și Dumnezeu; și tu singură ne-ai deschis nouă celor de pe pământ cele cerești.
Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților.
Cântarea a 8-a:
Irmosul: Pe Cela Ce-l slăvesc oștile cerești și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii, toată suflarea și zidirea lăudați-L, bine-L cuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Drepte Judecătorule, Mântuitorule, miluiește-mă și mă scapă de foc și de groaza ce voi să petrec la judecată, după dreptate; iartă-mă mai înainte de sfârșit, prin fapte bune și prin pocăință.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ca tâlharul strig Ție, pomenește-mă; ca Petru plâng cu amar. Iartă-mă, Mântuitorule, strig ca vameșul; lăcrimez ca păcătoasa. Primește-mi tânguirea, ca oarecând a hananeencei.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Tămăduiește putrejunea smeritului meu suflet, Mântuitorule, Unule tămăduitorule. Pune-mi doctorie vindecătoare și untdelemn și vin, lucrurile cele de pocăință și umilință cu lacrimi.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Hananeencei și eu urmând strig, miluiește-mă, Fiul lui David ! Mă ating de poală, ca ceea ce-i curgea sânge; plâng ca Marta și ca Maria pentru Lazăr.
A Treimii:
Stih: Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Părinte, Cela ce ești fără început, Fiule cel împreună fără de început, Mângâietorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu și făcător, Treime, Unime, miluiește-mă.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Ca din niște vopsele mohorâte s-a țesut trupul lui Emanoil, în lăuntru în pântecele tău Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Irmosul: Pe Cela Ce-l slăvesc oștile cerești și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii, toată suflarea și zidirea lăudați-L, bine-L cuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără de sămânță este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Bolile tămăduind, săracilor bine a vestit Hristos Cuvântul. Pe șchiopi i-a vindecat, împreună cu vameșii a mâncat, cu păcătoșii S-a amestecat; sufletul fetei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a întors cu atingerea mâinii.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Vameșul s-a mântuit și păcătoasa s-a înțelepții, iar fariseul lăudându-se s-a osândit. Că vameșul striga : milostivește-Te, și păcătoasa : miluiește-mă. Iar fariseul se trufea zicând : Dumnezeule, mulțumescu-Ți și celelalte graiuri ale nebuniei lui.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Zacheu vameș a fost, dar s-a mântuit; și fariseul Simon s-a smintit și păcătoasa și-a luat dezlegare de iertare, de la Cel ce are putere a ierta păcatele; căreia sârguiește de urmează, suflete.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
N-ai râvnit păcătoasei, o ticălosul meu suflet, care luând alabastru cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului și cu părul le-a șters. Căci i-a rupt înscrisul păcatelor ei celor dedemult.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cetățile cărora le-a dat Hristos bunavestire, știi, suflete al meu, cum s-au blestemat; teme-te de pildă, să nu te faci ca acelea; care asemănându-le Stăpânul cu cele din Sodoma, până la iad le-a osândit.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Să nu te arăți, o sufletul meu, mai rău pentru deznădăjduire, auzind credința hananeencei, pentru care cu cuvântul lui Dumnezeu s-a tămăduit fiica ei. Strigă din adâncul inimii, ca și aceea lui Hristos : Fiul lui David, mântuiește-mă și pe mine.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Pe Tatăl să-L slăvim, pe Fiul să-L preaînălțăm, Dumnezeiescului Duh cu credință să ne închinăm, Treimii celei nedespărțite, Unimii după ființă; ca unei lumini și luminilor și vieții și vieților făcătoarei de viață și luminătoarei marginilor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Cetatea ta păzește-o, preacurată Născătoare de Dumnezeu, că întru tine aceasta cu credință împărățind, întru tine se și întărește și, prin tine biruind, înfrânge toată supărarea și robește pe vrăjmași și îndreptează pe supușii ei.
Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite și Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să scăpăm de toată mânia, necazul și stricăciunea și de greșeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără de sămânță este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim.
Canonul Cel Mare - partea a-IV-a
Cântarea 1, glasul al 6-lea:
Irmosul: Ajutor și acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu, și-L voi înălța pe El; căci cu slavă S-a preaslăvit. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ai ridicat păcatele tuturor, ridică de deasupra mea lanțul cel greu al păcatului, și ca un milostiv dă-mi lacrimi de umilință.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Înaintea Ta cad, Iisuse, greșit-am Ție, milostivește-Te spre mine; ridică de deasupra mea lanțul cel greu al păcatului, și ca un îndurat dă-mi lacrimi de umilință.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Să nu intri cu mine la judecată, văzând faptele mele, iscodind cuvintele și îndreptând pornirile; ci cu îndurările Tale trecând cu vederea răutățile mele, mântuiește-mă Atotputernice.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Vremea este a pocăinței, vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de deasupra mea lanțul cel greu al păcatului și ca un îndurat dă-mi lacrimi de umilință.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Bogăția sufletului cheltuindu-o întru păcate, pustiu sunt de creștinești bunătăți și flămânzind, strig : Dătătorule de milă, apucând înainte, miluiește-mă.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Plecându-te dumnezeieștilor legi ale lui Hristos, la Dânsul ai venit, lăsând pornirile desfătărilor cele neoprite și toată fapta cea bună, foarte cu cucernicie, ca pe una ai săvârșit.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime, Ființă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de deasupra mea lanțul cel greu al păcatului, și ca o milostivă dă-mi lacrimi de umilință.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea și folositoarea celor ce te laudă pe tine, ridică de deasupra mea lanțul cel greu al păcatului și ca o Stăpână curată mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc.
Irmosul: Ajutor și acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu, și-L voi înălța pe El; căci cu slavă S-a preaslăvit.
Cântarea a 2-a:
Irmosul: Vedeți, vedeți, că Eu sunt Dumnezeu, Carele am plouat mană și apă din piatră am izvorât dedemult, în pustie, poporului Meu, cu singură dreapta și cu tăria Mea. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Bărbat am ucis, zice, spre rană mie și tânăr spre vătămare, Lameh plângând a strigat; iar tu nu te cutremuri, o suflete al meu, întinându-ți trupul și mintea spurcându-ți.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Turn te-ai meșteșugit să zidești, o suflete; și întărire să faci poftelor tale, de n-ar fi oprit Ziditorul sfaturile tale, și de n-ar fi surpat până la pământ meșteșugurile tale.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
O, cum am râvnit lui Lameh, ucigătorul cel mai dinainte; sufletul, ca pe un bărbat, mintea, ca pe un tânăr, și ca pe un frate trupul mi-am ucis, ca și Cain ucigașul, cu pornirile cele poftitoare de desfătări.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Plouat-a Domnul oarecând foc din cer, arzând fărădelegea cea înfierbântată a Sodomenilor; iar tu ți-ai aprins focul gheenei, întru carele vei să arzi o suflete !
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Rănitu-m-am, vătămatu-m-am, iată săgețile vrăjmașului au pătruns sufletul meu și trupul ! Iată rănile și bubele și zdruncinăturile strigă, și vătămăturile patimilor mele celor de bunăvoie.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tins-ai mâinile tale către înduratul Dumnezeu, Marie, afundându-te întru adâncul răutăților și ți-a tins mână de ajutor cu milostivire, ca și lui Petru, cercând cu adevărat întoarcerea ta.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime fără început, nezidită, nedespărțită, Unime, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, și mă mântuiește pe mine, cel ce am greșit; a Ta zidire sunt, nu mă trece; ci mă iartă și mă scapă de osânda focului.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine, și limanul celor înviforați; pe milostivul și Făcătorul și Fiul tău, fă-L îndurat și mie cu rugăciunile tale.
Cântarea a 3-a:
Irmosul: Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuți ești Sfânt și Domn. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Agarei celei dedemult, egiptencei, te-ai asemănat, suflete, făcându-te rob de bună voia ta și născând semeția ca pe un nou Ismail.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Scara lui Iacov o știi, suflete al meu, care s-a arătat de la pământ până la cer; pentru ce n-ai avut treaptă tare, buna-credință ?
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Preotului lui Dumnezeu și împăratului celui înstrăinat între oameni de viața lumii, urmează, adică închipuirile lui Hristos.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Întoarce-te, suspină, ticăloase suflete, mai-nainte până ce nu ia sfârșit zborul vieții; mai-nainte până ce nu-ți încuie Domnul ușa cămării celei de nuntă.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Să nu te faci stâlp de sare, suflete, întorcându-te înapoi; să te înfricoșeze pilda Sodomului; sus în Sigor mântuiește-te.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Rugăciunea celor ce Te laudă pe Tine, Stăpâne, nu o lepăda; ci Te milostivește, Iubitorule de oameni, și dăruiește iertare celor ce se roagă Ție cu credință.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime neamestecată, nezidită, fire fără început, care Te lauzi în Treimea Fețelor, mântuiește-ne pe noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu credință.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Fiul cel fără de ani, din Tatăl, sub ani L-ai născut, neștiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu; minune străină; că alăptând ai rămas fecioară.
Irmosul: Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuți ești Sfânt și Domn.
Cântarea a 4-a:
Irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut; că vrei să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți și a grăit : Auzit-am auzul Tău și m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Timpul vieții mele este scurt și plin de dureri și de vicleșug; ci întru pocăință primește-mă și întru cunoștință mă cheamă; ca să nu mă fac câștigare și mâncare celui străin; Mântuitorule, însuți Tu mă miluiește.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
După vrednicia împărătească, fiind îmbrăcat cu diademă și cu porfiră, omul cel cu multă avere și dreptul cel îndestulat de bogăție și de dobitoace, degrab sărăcind de avere, de mărire și de împărăție, s-a stins.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De a fost acela drept și mai fără prihană decât toți și n-a scăpat de cursele și vicleșugurile înșelătorului, dar tu fiind iubitor de păcate, ticăloase suflete, ce vei face, de se va întâmpla să-ți vină ție ceva asupra din cele negândite ?
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Falnic sunt acuma și semeț cu inima, în deșert și în zadar. Să nu mă osândești împreună cu fariseul; ci mai ales dă-mi smerenia vameșului, Unule, Îndurate, drepte Judecătorule, și cu acesta împreună mă numără.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Știu Îndurate că am greșit; de am ocărât vasul trupului meu; ci întru pocăință mă primește și întru cunoștință mă cheamă; ca să nu mă fac câștigare, nici mâncare celui străin. Mântuitorule, Tu însuți mă miluiește.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Însumi idol m-am făcut, spurcându-mi cu poftele sufletul meu. Ci întru pocăință mă primește și întru cunoștință mă cheamă; ca să nu mă fac câștigare, nici mâncare celui străin. Mântuitorule, Tu însuți mă miluiește.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
N-am auzit glasul Tău, n-am ascultat scriptura Ta, Dătătorule de lege. Ci întru pocăință mă primește și întru cunoștință mă cheamă; ca să nu mă fac câștigare, nici mâncare celui străin. Mântuitorule, Tu însuți mă miluiește.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În adânc de necuviințe mari pogorându-te, nu te-ai oprit acolo; ci te-ai suit cu preaslăvire, vederat cu gândul mai bun, la bunătatea cea desăvârșită prin lucrare, minunând, Marie, firea îngerească.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Nedespărțită în ființă, neamestecată în fețe, Dumnezeu Te cunosc pe Tine, Dumnezeire una în Treime, ca pe Ceea ce ești întocmai cu împărăția și întocmai cu tronul; și strig Ție cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cele de sus.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Și ai născut și ești fecioară, și ai rămas întru amândouă cu firea fecioară. Cela ce S-a născut înnoiește legile firii, și pântecele a născut nesimțind dureri. Dumnezeu unde voiește, se biruiește rânduiala firii; că face câte voiește.
Irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut; că vrei să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți și a grăit : Auzit-am auzul Tău și m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a:
Irmosul: De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreptează pe mine la poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Celei gârbovite urmează, o suflete ! Apropie-te, cazi la picioarele lui Iisus, ca să te îndrepteze, să umbli drept în căile Domnului.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Deși ești fântână adâncă, Stăpâne, izvorăște-mi ape din preacuratele Tale vine. Ca bând, ca și samarineanca, să nu mai însetez. Că izvoare de viață izvorăști.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Siloam să mi se facă mie lacrimile mele, Stăpâne, Doamne, ca să-mi spăl și eu luminile inimii și să Te văd cu gândul pe Tine, Lumina cea mai înainte de veci.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu neasemănată dragoste, preafericită, dorind să te închini lemnului Crucii, te-ai învrednicit doririi; învrednicește-mă dar și pe mine, să dobândesc slava cea de sus.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Pe Tine, Treime, Te cântăm, pe unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Părinte, Fiule, și Duhule, ființă singură prin sine, Unime, Căreia pururea ne închinăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Din tine s-a îmbrăcat întru a mea frământătură Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce ești nestricată și nu știi de bărbat, și a unit Luiși firea omenească.
Irmosul: De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreptează pe mine la poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Cântarea a 6-a:
Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, și m-a auzit din iadul cel mai de jos și a scos din stricăciune viața mea. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea împărătească, care o ai pierdut dedemult; ci aprinzând făclie pe Mergătorul înaintea Ta, Cuvinte, caută și află chipul Tău.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Stai împotrivă și te oștește asupra patimilor trupești, ca Iisus asupra lui Amalic biruind pururea gândurile cele înșelătoare, ca și pe gavaoniteni.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să stingi văpaia patimilor, ai izvorât pururea pâraie de lacrimi, Marie, arzându-ți sufletul. Al căror dar dă-mi-l și mie, robului tău.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nepătimire cerească ai dobândit, prin viețuirea cea preaînaltă de pe pământ, Maică; pentru aceasta roagă-te să se mântuiască din patimi, cu rugăciunile tale, cei ce te laudă pe tine.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime sunt neamestecată, nedespărțită; despărțită după fețe și Unime sunt, din fire unită : Tatăl zice, și Fiul și Dumnezeiescul Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca și noi. Deci ca pe un ziditor al tuturor roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale, să ne îndreptăm.
CONDACUL, glasul al 6-lea:
Suflete al meu, suflete al meu, scoală ! Pentru ce dormi ? Sfârșitul se apropie și vei să te tulburi. Deșteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea și toate le plinește.
Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, și m-a auzit din iadul cel mai de jos și a scos din stricăciune viața mea.
Cântarea a 7-a:
Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit Dumnezeul părinților. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Stinsu-s-au zilele mele ca visul celui ce se deșteaptă. Pentru aceasta ca Ezechia lăcrimez pe patul meu, ca să mi se adauge anii vieții. Dar care Isaie va să stea pentru tine, suflete, fără numai Dumnezeul tuturor.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cad înaintea Ta și aduc Ție ca niște lacrimi cuvintele mele : Greșit-am, precum nici păcătoasa n-a greșit; și am făcut fărădelege, ca nimenea altul pe pământ. Ci, fie-Ți milă, Stăpâne, de făptura Ta și iarăși mă cheamă.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Încuiatu-s-a ție cerul, suflete, și foamete de la Dumnezeu te-a cuprins, de vreme ce nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tesviteanul, ca și Ahaav oarecând. Ci sareptencei asemănându-te, hrănește sufletul proorocului.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Îngropat-am chipul Tău și am stricat porunca Ta; toată podoaba mi s-a întunecat și cu patimile mi s-a stins făclia, Mântuitorule. Ci, milostivindu-Te, dă-mi bucurie, precum cântă David.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Întoarce-te, căiește-te, descoperă cele ascunse, grăiește lui Dumnezeu, Celui ce știe toate. Însuți, Mântuitorule, Tu știi cele ascunse ale mele; ci însuți Tu mă miluiește, precum cântă David, după mare mila Ta.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strigând către preacurata Maica lui Dumnezeu, mai-nainte ai gonit tulburarea poftelor celor cu sila supărătoare și ai rușinat pe vrăjmașul cel ce te-a viclenit. Ci dă-mi acum ajutor întru necazuri și mie, robului tău.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Hristos, pe Carele ai iubit, de Carele ai dorit, pentru Carele ți-ai topit trupul Cuvioasă, roagă-L acum pentru noi robii tăi; ca fiind milostiv nouă tuturor, să ne dea viață pașnică celor ce-L cinstim pe El.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Treime neamestecată, nedespărțită, de o ființă, Unime Sfântă; lumini și lumină și trei sfinte și unul sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu. Ci laudă și preaslăvește, suflete, viață și vieți, pe Dumnezeul tuturor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ție, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Fiul și Dumnezeu și tu singură ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cerești.
Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit Dumnezeul părinților.
Cântarea a 8-a:
Irmosul: Pe Cela ce-L slăvesc oștile cerești și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii, toată suflarea și zidirea, lăudați-L, bine-L cuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Alabastru cu lacrimi turnând pe capul Tău, Mântuitorule, ca niște mir, strig ca păcătoasa care cerea milă, rugăciune aduc și cer să iau iertare.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De n-a și greșit nimenea precum eu, totuși primește-mă, milostive Mântuitorule, și pe mine carele cu frică mă pocăiesc și cu dragoste strig : Greșit-am Ție unuia, nelegiuit-am, miluiește-mă.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Milostivește-Te, Mântuitorule, spre zidirea Ta și mă caută ca un păstor pe mine, oaia cea pierdută, și rătăcit fiind, răpește-mă de la lup și mă fă oaie întru pășunea oilor Tale.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Când vei ședea Judecător ca un milostiv și vei arăta slava Ta cea înfricoșată, Hristoase, o, ce frică va fi atunci, cuptorul arzând și toți temându-se de nesuferită judecata Ta.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Maica luminii celei neapuse, pe tine luminându-te, te-a dezlegat de întunericul păcatelor; de unde primind tu darul Duhului, luminează Marie pe cei ce te laudă cu credință.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Minune nouă cu adevărat văzând întru tine Maică, dumnezeiescul Zosima, s-a spăimântat; că înger în trup vedea și cu totul de minune s-a umplut, lăudând pe Hristos în veci.
A Treimii:
Stih: Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Părinte, Cela ce ești fără început, Fiule, Cel împreună fără de început, Mângâietorule, Cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu și făcător, Treime, Unime, miluiește-mă.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Ca din vopsea de porfiră s-a țesut trupul lui Emanuil, înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Irmosul: Pe Cela ce-L slăvesc oștile cerești și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii, toată suflarea și zidirea, lăudați-L, bine-L cuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără de sămânță este netâlcuită, rodul maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Milostivește-Te, mântuiește-mă, Fiul lui David, miluiește-mă, cel ce ai tămăduit cu cuvântul Tău pe cei îndrăciți și glasul cel milostiv ca și tâlharului grăiește-mi : Amin zic ție, cu Mine vei fi în rai, când voi veni întru slăvirea Mea.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Tâlharul Te-a hulit, tâlharul Dumnezeu Te-a cunoscut; că amândoi împreună pe Cruce erau spânzurați. Dar, o mult-Îndurate ! Ca și tâlharului celui credincios, carele Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu, deschide-mi și mie ușa slavei împărăției Tale.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Făptura s-a mâhnit, văzându-Te răstignit; munții și pietrele de frică s-au despicat și pământul s-a cutremurat și iadul s-a golit; și s-a întunecat lumina zilei, văzându-Te pe Tine, Iisuse, cu trupul pe Cruce pironit.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Roduri vrednice de pocăință să nu ceri de la mine; că tăria mea întru mine a lipsit. Dăruiește-mi inimă pururea umilită și sărăcie a duhului; ca să-Ți aduc acestea ca o jertfă primită, Unule, Mântuitorule.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Judecătorul meu și cunoscătorule, Cela ce vei să vii iarăși cu îngerii să judeci lumea toată, atunci văzându-mă cu ochiul Tău cel blând, să Te milostivești și să mă miluiești, Iisuse, pe mine carele am greșit mai mult decât toată firea omenească.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toate cetele îngerești și adunările omenești le-ai spăimântat cu viața ta cea minunată, ca cei fără de trup viețuind și firea covârșind; pentru care, ca și cum ai fost fără materie, te-ai suit cu picioarele pe apă, Marie, și Iordanul ai trecut.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fă milostiv pe Ziditorul pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Cuvioasă Maică, să ne izbăvească de răutăți și de necazurile care împrejur ne cuprind. Ca mântuindu-ne, să slăvim neîncetat pe Domnul, Cel ce te-a slăvit pe tine.
Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite și Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să ne izbăvim de toată mânia, necazul și stricăciunea, și de greșeli necuvioase noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta cu credință.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii:
Pe Tatăl să-L slăvim, pe Fiul să-L preaînălțăm, Dumnezeiescului Duh cu credință să ne închinăm, Treimii celei nedespărțite, Unimii după ființă, ca unei lumini și luminilor, vieții și vieților, făcătoarei de viață, și luminătoarei marginilor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Cetatea ta păzește-o, preacurată Născătoare de Dumnezeu; Că întru tine aceasta cu credință împărățind, întru tine se și întărește și prin tine biruind înfrânge toată supărarea și robește pe vrăjmași și îndreptează pe supușii ei.
Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără de sămânță este netâlcuită, rodul maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim.
Comentarii
Trimiteți un comentariu