VECERNIA

 

Prorocia lui Isaia 6, 1-12

¹ Și a fost că'n anul în care a murit regele Ozia^a L-am văzut pe Domnul șezând pe un tron înalt și măreț; și casa Lui^b era plină de slavă. ² Serafimi^c ședeau împrejurul Său; fiecare avea câte șase aripi: cu două își acopereau fața^d, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. ³ Și strigau unul către altul și ziceau:
- „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Atotțiitorul,
plin e tot pământul de slava Sa!“ ⁴ Și pragul cel de sus al ușii se sălta de glasul cu care ei strigau, iar casa s'a umplut de fum. ⁵ Și am zis:„O, ticălosul de mine, că-mi tremură sufletul;
că fiind eu un biet om și având buze necurate
și locuind eu în mijlocul unui popor cu buze necurate,
cu ochii mei L-am văzut pe Domnul Atotțiitorul...“. ⁶ Și unul din Serafimi a fost trimis la mine; el avea în mână un cărbune pe care-l luase cu cleștele de pe jertfelnic. ⁷ Și l-a atins de gura mea și a zis:„Iată, acesta s'a atins de buzele tale
și-ți va șterge fărădelegile,
iar păcatele tale le va curăți“.^{e 8} Și am auzit glasul Domnului, zicând:
„Pe cine voi trimite, și cine va merge la acest popor?“.
Iar eu am zis: „Iată, sunt aici, pe mine trimite-mă!“ ⁹ Și El a zis:
„Mergi și spune-i acestui popor:
Cu auzul veți auzi, dar nu veți înțelege,
și cu privirea veți privi, dar nu veți vedea. ¹⁰ Că inima acestui popor s'a împietrit,
urechile lor greu aud și ochii lor s'au închis,
ca nu cumva cu ochii să vadă
și cu urechile să audă
și cu inima să înțeleagă
și să-și revină și Eu să-i vindec“.^{f 11} Și eu am zis: „Până când, Doamne?“. Iar El a zis: „Până când cetățile se vor pustii din lipsa locuitorilor și casele din lipsă de oameni și pământul va rămâne pustiu. ¹² Iar după aceasta Dumnezeu îi va îndelunga^g pe oameni și cei ce au rămas pe pământ se vor înmulți.                                                Pilde 5, 15-22; 6, 1-3

15 Fiule, bea apă din propriile tale vase și din izvorul propriilor tale fântâni.a 16 Din izvorul tău să ți se reverse apele și pe ulițele tale apele tale să umble; 17 să-ți fie ele doar singur ție avere și nici un străin să nu-ți fie părtaș. 18 Al tău să fie izvorul apei tale și cu femeia tinereților tale să te veselești, 19 cu ea, căprioară iubitoare, cerboaică plină de haruri, cu ea să-ți petreci și a ta să fie ea socotită și cu tine să fie în toată vremea; pentru că de iubirea ei înconjurându-te, așa te vei înmulți. 20 Nu-ți pierde vremea cu cea străină, nici nu te lăsa cuprins de brațe pe care nu le cunoști; 21 căci căile omului se află sub ochii lui Dumnezeu, Cel ce ține seamă de toate urmele lui. 22 Fărădelegile sunt cele ce-l vânează pe om și fiecare se leagă cu lanțurile păcatelor sale;

1 Fiule, de te vei pune chezaș pentru prietenul tău, cu vrăjmașul tău ai bătut palma;a 2 căci buzele omului sunt cursă tare împotrivă-i și'n ea se prinde cu vorbele propriei sale guri. 3 Fă, fiule, ceea ce-ți poruncesc eu, și te vei mântui - că de dragul prietenului tău te vei da pe mâna celor răi -, nu te lăsa, stârnește-l și pe prietenul pentru care te-ai pus chezaș;