Rugăciunea de sâmbătă

 

Doamne Iisuse Hristoase, judecătorul meu preadrept, știu că păcatele mele sunt fără de număr. Drept aceea Te rog întru această zi în care, pus fiind în mormânt de Iosif și Nicodim, Te-ai pogorât în iad și ai izgonit de acolo întunericul cu lumina Ta și bucurie negrăită ai adus strămoșilor noștri, căci i-ai mântuit de robia cea cumplită și i-ai ridicat cu Tine în Rai. Te rog, deci, îngroapă păcatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca să piară din mintea mea și să nu se mai lupte împotriva sufletului meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, izgonește întunericul păcatelor mele și înalță mintea mea către Cer ca să mă veselesc de Fața Ta. Așa, Doamne, primește umila mea rugăciune ca o tămâie cu bun miros, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pironit pe cruce între doi tâlhari și de durerile Tale cele cumplite i s-a rănit inima. Și împreună cu ucenicii și cu mironosițele Te-a pus în mormânt, iar a treia zi Te-a văzut înviat din morți și la Înălțarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la Cer, însoțit de sfinții Tăi Îngeri. Milostivește-Te, Doamne, și de cei vii și de cei răposați, pentru rugăciunile Sfinților Tăi, către care grăiesc și eu, nevrednicul: O, fericiți slujitori ai lui Dumnezeu, nu încetați a vă ruga Lui, ziua și noaptea, pentru noi, nevrednicii, care pururea greșim cu nenumărate păcate! Nu încetați a soli cu rugăciunile voastre, ca cei păcătoși să ia iertare de păcate, cei sărmani ajutor, cei mâhniți mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înțelepciune, cei tulburați pace și liniște sufletească, cei asupriți izbăvire și toți dimpreună, prin darul lui Dumnezeu, cele de folos sufletului și trupului, spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia I se cuvine cinstea și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!