Pomenirea Sfântului Proroc Daniil și a celor trei tineri: Anania, Azaria și Misail

 

Ei cu toții au fost din tribul împărătesc al lui Iuda. Năvălind Nabucodonosor și cotropind și prădând Ierusalimul, l-a luat rob și pe Daniel, care era copil, și pe Regele Iezechia, tatăl celor trei tineri, cu toată casa lui și pe mulți alții.
Relatarea amănunțită a vieții, chinurilor și prorociilor lui se găsește în Cartea lui Daniel din Vechiul Testament, închinat cu totul lui Dumnezeu, Sfântul Proroc Daniel a primit încă din copilărie de la El darul minunat al deosebirii duhurilor.
Faima lui în Israil a început pe când a fost în vârsta de doisprezece ani și a dat pe față nelegiuirile și crimele a doi bătrâni desfrânați, care erau judecători în poporul lui Israel ce se afla în robie. El atunci a salvat-o pe nevinovata Suzana pe care ei voiau să o dea morții [Vezi Istoria Suzanei din Vechiul Testament].
Faima lui printre păgânii egipteni însă a început atunci când Sfântul Proroc Daniel a tâlcuit visul Regelui Nabucodonosor. Pentru aceasta Faraon l-a făcut principe la curtea sa [punându-i numele Baltazar]. Dar când Faraon a ridicat un idol de aur în Câmpia Deira și a poruncit tuturor să se închine la el, cei trei tineri au refuzat întinarea aceasta, drept pentru care au fost aruncați în cuptor încins de foc. Dar îngerul lui Dumnezeu s-a pogorât în cuptor și a prefăcut văpaia în răcoare, așa încât tinerii mergeau în jurul cuptorului cântând: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri și lăudat și prea înălțat întru toți vecii (Cântarea celor trei tineri 1, 28). Faraon a văzut minunea și a rămas în uimire. El apoi i-a scot pe tineri din cuptor și i-a acoperit cu mare slavă.
În vremea Regelui Belșațar, pe când acesta petrecea la un banchet împreună cu oaspeții lui, mâncând și bând din vasele sfințite jefuite din Templul de la Ierusalim, o mână nevăzută a scris pe perete, înaintea ochilor lui, cuvintele acestea: Mene, mene, techelufarsin (Daniel 5:25). Nimeni nu a putut tâlcui cuvintele acestea, din toată împărăția egipteană, afară de Sfântul Proroc Daniel. În chiar noaptea aceea a fost omorât Belșațar, împăratul Caldeilor.
Daniel a fost aruncat în două rânduri într-o groapă cu lei din pricina credinței lui întru Unul Dumnezeu Cel Viu și în ambele rânduri Domnul l-a mântuit pe el și Daniel a rămas viu.
Sfântul Proroc Daniel a avut vedenia Vechiului de Zile, adică a înfricoșatei Judecăți a lui Dumnezeu [vezi capitolul 7 din Cartea lui Daniel]; el a avut multe și mari vedenii privitoare la multe imperii, la destinul rasei umane și a prorocit venirea pe pământ a Mântuitorului.
După Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Proroc Daniel și cei trei tineri au viețuit până la adâncile lor bătrâneți la Babilon, unde au fost la urmă decapitați pentru Sfânta credință. Când a fost decapitat Sfântul Anania, Sfântul Azaria și-a întins haina lui și a prins capul lui Anania. Când a fost decapitat Azaria, Misail și-a întins haina lui și a prins capul lui Azaria. Iar când a fost decapitat Misail, Sfântul Proroc Daniel și-a întins haina lui și a prins capul lui Misail. La urmă a fost decapitat și Daniel. Un înger al lui Dumnezeu atunci a luat trupurile lor și le-a dus la Muntele Ghebal, așezându-le sub o stâncă.
După Sfânta Tradiție, acești patru plăcuți ai lui Dumnezeu au înviat din morți la ceasul Răstignirii Domnului pe Cruce, s-au arătat multora, apoi au adormit iar, somnul cel de veci.
Sfântul Proroc Daniel se numără între cei patru mari Proroci ai Vechiului Testament, împreună cu Sfinții Isaia, Ieremia și Iezechiel.
Sfântul Proroc Daniel a trăit și a prorocit cu cinci sute de ani mai înainte de Hristos.