Luna decembrie în 24 zile: Întru această zi, învățătura la înainteprăznuirea Nașterii lui Hristos Să aveți înștiințare, fraților, că întru această zi este postul înainteprăznuirii Nașterii lui Hristos, întru care cu dragoste și cu curăție să vă adunați, întru al șaselea ceas (ora 12 din zi), la rugăciune; mânia călcând, de spurcăciunile trupești curățindu-vă și toate necuvioasele lucruri lepădându-le, ca vrednici să fim, cu buze curate și cu inima fără prihană, să ne împărtășim cu trupul Domnului, întru care pentru noi S-a îmbrăcat Domnul și a sărăcit de bună voie. Că ne-a văzut pe noi afundați în răutatea păcatului, robit de diavolul, prin lucruri urâte de Dumnezeu, și n-a răbdat să ne mai vadă căzuți în atâtea nenorociri. Și, plecând cerurile S-a pogorât pe pământ și, fără de prihană și fără de amestecare, a luat trup de om, în pântecele Preacuratei Fecioare Maria sălășluindu-Se. Și Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de început, S-a făcut, cu trupul, om, adică Dumnezeu și Om, îndoit cu firea. Că a vrut să înnoiască neamul omenesc și să-l ducă la locul cel dintâi, dintru care a căzut, când a ascultat pe vrăjmașul care, amăgind pe strămoșul nostru Adam, omul cel dintâi, l-a surpat și în viață muritoare l-a mutat. Deci, pentru aceasta, s-a făcut arătarea lui Dumnezeu, pogorându-se la noi Fiul lui Dumnezeu. Bucurie că aceasta nu s-a mai făcut de când este lumea, că Fiul lui Dumnezeu a venit, nu că în vremea veche, prin prooroci și prin pilde, ci, prin nașterea cea din Fecioară, S-a arătat nouă față către fată. Nu este nici un lucru mai fericit și mai mântuitor decât acesta. Este minunea cea mai înaltă, decât toate minunile pe care le-a făcut Dumnezeu, de la începutul lumii. Drept aceea, îngerii propovăduiesc taina și steaua vestește pământului pe Împăratul ceresc. Iată, păstorii aleargă să vadă pe pruncul Care li s-a propovăduit. Magii, cu daruri împărătești, I se închină, iar îngerii laudă pe Dumnezeu, Care Se Slăvește de cei de sus; și pe pământ se vestește pacea. Că, iată mărturisește și Apostolul: "Aceasta este pacea noastră care a împreunat pe îngeri cu oamenii, amândouă cetele le-a făcut una, făcând pace prin cruce, omorând vrăjmășia și împăcându-ne cu Dumnezeu. În El viața s-a arătat și fiii lui Dumnezeu ne-am făcut" (Efes. 2, 14, 16). Deci, ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Să ne veselim, mai întâi, ca și pe noi ne-a învrednicit Dumnezeu să-i dăm un răspuns pentru toate câte ni le-a dat. Iar răspunsul nostru este viața noastră creștinească de fii ai lui Dumnezeu și frați într-olaltă, viața noastră cea cu strădanie, pe care am iubit-o și făgăduința am dat pentru ea la Sfântul Botez, viața noastră care este adevărata slujire a lui Dumnezeu și a semenilor noștri. Deci, de poftim să umblăm și noi pe urmele Domnului, și ale Sfinților Lui, să nu ne îngrijim numai de mântuirea noastră, ci de toți oamenii din lume. Nu suntem noi frați cu toți oamenii? Nu suntem zidiți dintr-un pământ? Nu ne-am botezat într-o sfântă scăldătoare toți? Să ne ostenim și să ne rugăm, dar, pentru toți frații noștri din lume, întristându-ne de păcătoși, de eretici, chiar și de limbile păgâne, care se află în întunericul necredinței; cu un cuvânt, pentru toți oamenii, precum poruncește Apostolul Pavel. Folosul nostru va fi cu atât mai mare. Ne vom împlini o sfântă datorie, vom dobândi curățirea și iertarea păcatelor noastre și vom câștiga viața cea veșnică a Împărăției cerești, întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

 

Să aveți înștiințare, fraților, că întru această zi este postul înainteprăznuirii Nașterii lui Hristos, întru care cu dragoste și cu curăție să vă adunați, întru al șaselea ceas (ora 12 din zi), la rugăciune; mânia călcând, de spurcăciunile trupești curățindu-vă și toate necuvioasele lucruri lepădându-le, ca vrednici să fim, cu buze curate și cu inima fără prihană, să ne împărtășim cu trupul Domnului, întru care pentru noi S-a îmbrăcat Domnul și a sărăcit de bună voie.

Că ne-a văzut pe noi afundați în răutatea păcatului, robit de diavolul, prin lucruri urâte de Dumnezeu, și n-a răbdat să ne mai vadă căzuți în atâtea nenorociri. Și, plecând cerurile S-a pogorât pe pământ și, fără de prihană și fără de amestecare, a luat trup de om, în pântecele Preacuratei Fecioare Maria sălășluindu-Se. Și Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de început, S-a făcut, cu trupul, om, adică Dumnezeu și Om, îndoit cu firea. Că a vrut să înnoiască neamul omenesc și să-l ducă la locul cel dintâi, dintru care a căzut, când a ascultat pe vrăjmașul care, amăgind pe strămoșul nostru Adam, omul cel dintâi, l-a surpat și în viață muritoare l-a mutat. Deci, pentru aceasta, s-a făcut arătarea lui Dumnezeu, pogorându-se la noi Fiul lui Dumnezeu.

Bucurie că aceasta nu s-a mai făcut de când este lumea, că Fiul lui Dumnezeu a venit, nu că în vremea veche, prin prooroci și prin pilde, ci, prin nașterea cea din Fecioară, S-a arătat nouă față către fată. Nu este nici un lucru mai fericit și mai mântuitor decât acesta. Este minunea cea mai înaltă, decât toate minunile pe care le-a făcut Dumnezeu, de la începutul lumii. Drept aceea, îngerii propovăduiesc taina și steaua vestește pământului pe Împăratul ceresc. Iată, păstorii aleargă să vadă pe pruncul Care li s-a propovăduit. Magii, cu daruri împărătești, I se închină, iar îngerii laudă pe Dumnezeu, Care Se Slăvește de cei de sus; și pe pământ se vestește pacea. Că, iată mărturisește și Apostolul: "Aceasta este pacea noastră care a împreunat pe îngeri cu oamenii, amândouă cetele le-a făcut una, făcând pace prin cruce, omorând vrăjmășia și împăcându-ne cu Dumnezeu. În El viața s-a arătat și fiii lui Dumnezeu ne-am făcut" (Efes. 2, 14, 16).

Deci, ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Să ne veselim, mai întâi, ca și pe noi ne-a învrednicit Dumnezeu să-i dăm un răspuns pentru toate câte ni le-a dat. Iar răspunsul nostru este viața noastră creștinească de fii ai lui Dumnezeu și frați într-olaltă, viața noastră cea cu strădanie, pe care am iubit-o și făgăduința am dat pentru ea la Sfântul Botez, viața noastră care este adevărata slujire a lui Dumnezeu și a semenilor noștri.

Deci, de poftim să umblăm și noi pe urmele Domnului, și ale Sfinților Lui, să nu ne îngrijim numai de mântuirea noastră, ci de toți oamenii din lume. Nu suntem noi frați cu toți oamenii? Nu suntem zidiți dintr-un pământ? Nu ne-am botezat într-o sfântă scăldătoare toți? Să ne ostenim și să ne rugăm, dar, pentru toți frații noștri din lume, întristându-ne de păcătoși, de eretici, chiar și de limbile păgâne, care se află în întunericul necredinței; cu un cuvânt, pentru toți oamenii, precum poruncește Apostolul Pavel. Folosul nostru va fi cu atât mai mare. Ne vom împlini o sfântă datorie, vom dobândi curățirea și iertarea păcatelor noastre și vom câștiga viața cea veșnică a Împărăției cerești, întru Hristos Iisus, Domnul nostru.