Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Bonifatie

Suflet păcătos Bonifatie mai întâi avut-a,
încătușat de al patimilor laț.

Dar el s-a pocăit și prin Hristos strălucit-a,
De o sută de ori a oftat,
El văzut-a cu ochii chinul mucenicilor,
Văzutu-le-a sângele și s-a topit ca ceara.
El a plâns și s-a sfințit cu ale lui lacrimi,
Ele i-au fost lui pocăință.

Ce este viața? Ea oricum trece:
Ori pentru satan, ori pentru Domnul.

De o dai primului o dai putreziciunii,
De o jertfești lui Hristos, vei via în Domnul.

Pocăința înseamnă învierea vieții,
Și înviere a și fost pentru Bonifatie.

El pentru al lui suflet bucuros și-a dat trupul,
Cu-ale lui oase a cumpărat Raiul.

De la păcat și până la căință,
Și de la pocăință până la martiriu,
E o cale scurtă ca între degetele mâinii,
Calea dintre pământ și Sfânta Cruce.