Pomenirea Sfintei Mucenițe Glicheria

 

Glicheria a fost fiica unui guvernator roman. Ajungând săracă după moartea tatălui ei, Glicheria s-a stabilit în cetatea Traianopolis din Tracia.
Sub domnia răului împărat Antoninus, Glicheria a fost pusă să aducă jertfe înaintea idolului lui Zeus.
Glicheria și-a desenat semnul Sfintei Cruci pe frunte și atunci când prefectul Sabinus a întrebat-o unde îi este candela (căci cei care aduceau jertfă idolului trebuiau să poarte candele în mâini), Glicheria a arătat cu degetul spre fruntea ei și a zis: „Aceasta este candela mea. "
La rugăciunile ei un fulger a lovit statuia lui Zeus și a sfărâmat-o la pământ. Prefectul, înfuriat, a poruncit să fie biciuită și aruncată în temniță. El a pecetluit ușile temniței, în scopul ca nimeni să nu poată pătrunde la ea și de a o omorî pe fecioara Glicheria prin înfometare. Dar îngerul Domnului s-a pogorât în temniță și i-a adus ei hrană din cer. După oarecare timp, când prefectul a socotit că Glicheria trebuie deja să fi murit de foame, el a deschis ușile temniței și a rămas uluit să o vadă pe fecioară vie, sănătoasă, luminoasă și fericită.
Martor al acestei minuni, temnicerul Laodicius L-a mărturisit cu glas mare înaintea prefectului pe Hristos Dumnezeu, lucru pentru care a fost omorât imediat, prin tăierea capului.
După aceasta Glicheria a fost aruncată într-un cuptor de foc, dar a rămas nevătămată de el. Stând în mijlocul focului și aducându-și aminte de cei trei Tineri din Cuptorul de Foc din Babilon, Glicheria a lăudat pe Domnul.
Dar ieșind vie de acolo, ea a fost în cele din urmă aruncată la lei. Rugându-se lui Dumnezeu, această sfântă muceniță fecioară și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pentru Care a îndurat cu vitejie multe chinuri.
Ea a luat mucenicia cu cinste la anul 177. Din sfintele ei moaște curgea mir înmiresmat, care vindeca tot felul de bolnavi ce sufereau de boli grele.