Pomenirea Sfântului Proroc Ieremia

 

Sfântul Proroc Ieremia a trăit cu aproximativ șase sute de ani mai înainte de Mântuitorul Hristos, în satul Anathoth, nu departe de Ierusalim. El a început să prorocească de la vârsta de cincisprezece ani, în timpul împăratului Iosia.
El predica pocăința către rege și către nobilii săi, către prorocii cei mincinoși și către preoții templului. În timpul domniei regelui Iosia, Prorocul Ieremia a scăpat ca prin urechile acului de moartea pe care i-o doreau mâinile ucigașe ale nobililor înnebuniți de ură împotriva lui.
Privitor la rege, Iehoiachim, el a prorocit că înmormântarea acestuia va fi ca îngroparea unui măgar, adică că după ce va muri trupul lui va fi aruncat în afara zidurilor Ierusalimului, apoi târât pe pământ, fără cinstea unei îngropări omenești.
Din pricina acestei prorocii marele proroc a fost aruncat în temniță. Neputând să scrie în temniță, prorocul Ieremia l-a chemat pe Baruh, fiul lui Neria, care, stând la ferestruica închisorii, scria ceea ce dicta marele proroc. Când această prorocie a fost citită în urechile regelui acesta a smuls furios hârtia din mâinile cititorului și a aruncat-o în foc. Dar Pronia Dumnezeiască l-a mântuit pe Ieremia de închisoare, iar cuvântul lui prorocesc s-a împlinit întocmai cu regele Iehoiachim.
Despre regele Ieconia, fiul lui Iehoiachim, regele din Iuda, Ieremia a prorocit că va fi luat rob în Babilon împreună cu toată casa lui și că va muri acolo. Toate acestea s-au împlinit la scurt timp după ce prorocul și-a rostit cuvântul.
În timpul regelui Zedechia, Ieremia și-a luat un jug în jurul gâtului și a umblat prin Ierusalim, prorocind căderea lui și robia babiloniană. Ieremia le-a scris după aceea captivilor din Babilon, vestindu-le să nu nădăjduiască întoarcere grabnică acasă, la Ierusalim, căci captivitatea lor se va prelungi până la șaptezeci de ani, ceea ce s-a întâmplat întocmai.
În valea Tofeth de lângă Ierusalim [valea măcelului], unde iudeii își aduceau proprii lor copii jertfe idolilor, Ieremia a luat un vas de lut în mâinile lui și l-a spart la pământ înaintea poporului, prorocind prin aceasta curânda zdrobire și umilire a regatului Iudeei. Babilonienii au capturat la scurt timp după aceea Ierusalimul, l-au ucis pe regele Zedechia, au jefuit și au trecut cetatea prin ascuțișul săbiei și au tăiat capetele unei mari mulțimi de iudei în Valea Tofeth, chiar pe locul în care aceștia își omorâseră copiii ca jertfe criminale aduse idolilor și chiar la locul unde Ieremia sfărâmase vasul olarului.
Ieremia împreună cu leviții, au luat Chivotul Legământului din Templu și l-au dus la Muntele Nebo, acolo unde murise Moise și l-au ascuns într-o peșteră. Dar focul Templului Ieremia l-a ascuns într-o fântână adâncă. Ieremia după aceea a fost silit de niște iudei să meargă cu ei în Egipt, unde prorocul a trăit timp de patru ani, ca după aceea să fie omorât cu pietre de conaționalii lui.
Egiptenilor Ieremia le-a prorocit căderea idolilor lor și sosirea Fecioarei împreună cu Pruncul ei în Egipt.
Există o tradiție după care însuși împăratul Alexandru cel Mare a cercetat mormântul Prorocului Ieremia, după care a dat poruncă strămutării moaștelor Prorocului și a îngropării lor la Alexandria.
(Notă: Egiptenii aproape că l-au zeificat pe Sfântul Proroc Ieremia. De aceea ei l-au îngropat ca pe un rege. Chiar după moartea lui, ei l-au socotit făcător de minuni. Ei luau praful de pe piatra lui de mormânt ca să se vindece cu el împotriva mușcăturilor de șarpe. Chiar și astăzi mulți creștini îl cheamă pe Sfântul Proroc Ieremia în ajutor pentru vindecarea rănilor ce provin de la mușcăturile de șarpe și împotriva șerpilor.)