Pomenirea Sfântului Mucenic Isidor


 


În timpul domniei lui Decius, acest Isidor a fost luat cu sila, din insula Chios, în armatele împăratului.
Isidor se lipise încă din copilărie de credința creștină și își petrecuse întreaga viață în postiri, rugăciuni și fapte bune. Dar în armată aflându-se și declarându-se el creștin, comandantul l-a înșfăcat, i-a cerut explicații și i-a poruncit să se lepede de Hristos și să aducă jertfe idolilor.
Sfântul atunci a zis: „Chiar și dacă îmi vei ucide trupul, dar asupra sufletului meu nu ai nici o putere. Cu mine este Adevăratul Dumnezeu Cel Viu, Iisus Hristos, Carele întru mine trăiește acum și după moartea mea. El este cu mine, iar eu întru Dânsul și cu Dânsul rămân și nu voi înceta nicicând să mărturisesc Sfânt Numele Lui atâta vreme cât voi avea în mine suflare de viață. "
Mai întâi comandantul a poruncit ca Isidor să fie biciuit cu vine de bou, iar după aceea a pus să i se taie limba. Dar chiar fără limbă, Isidor, prin Duhul lui Dumnezeu, grăia limpede și mărturisea Numele lui Hristos.
Între timp a căzut pedeapsa lui Dumnezeu și asupra comandantului, care deodată a amuțit cu desăvârșire. La sfârșit, comandantul cel mut a făcut semn ca lui Isidor să i se taie capul.
Isidor s-a bucurat auzind osânda. Lăudând pe Dumnezeu, el a urcat eșafodul pe care i s-a tăiat capul la anul 251.
Însoțitorul lui, Ammuna, i-a îngropat trupul cu cinste, apoi s-a încununat și el cu cununa muceniciei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta