NAȘTEREA MAICII DOMNULUI

 

 

A fost, Fecioară, să  te naști

Când pământenii tăi părinți, 

Trecuți de-o  vârstă, nu sperau,

Ci doar trăiau în rugăminți.

Și se rugau la Domnul Sfânt 

Un prunc la bătrâneți să dea

Iar Ana promitea atunci 

Ca-n templu cel primit să  stea. 

În Planul Lui măreț, Divinul

Urma să dea întregii lumi

O scară, Tu erai aceea, 

Prin Fiul tău,  aveai să-ndrumi... 

Dar pân-atunci erai copila 

Părinților Ioachim și Ana, 

Născută doar prin harul Sfânt, 

De care se temea Satana. 

Doar tu și Ioan Botezatorul

Sunteți deasupra sfinților, 

Prin misiunea ce-ați primit-o

Trecută-n slova cărților. 

De la trei ani ai stat în Templu 

Cum te-au promis ai tăi părinți, 

Prin puritatea-ți neatinsă, 

Aveau s-ajungă și ei sfinți. 

Și când Arhanghelul Gavriil 

Avea Vestire să-ți aducă 

Că naștere de prunc vei da,   

Smerită ai primit poruncă. 

Și-așa tu scara-i devenit 

Între pământ și ceruri, 

Te fericesc popoare-ntregi, 

Te proslăvesc c-onoruri. 

Îți cântă astăzi Nașterea, 

Preasfântă Născătoare

De Dumnezeu  prin Duhul Sfânt, 

Și toți îți cer iertare. 

Ne iartă Maică și Fecioară, 

C-atat de răi am devenit... 

În vremurile astea tulburi,

Te lași ușor ademenit. 

Acoperământ ne fii și nouă 

 Deasupra-ne, să rezistăm

Ispitelor ce ne-nconjoară 

În lumea-n care existăm. 

O,  Maică Sfântă și Fecioară, 

Nu ne lăsa orbiți în noapte,

Hrănindu-ne doar cu păcate 

Și ascultând perverse șoapte! 

Ne fă mai buni,  mai toleranți, 

Acum, la Nașterea-ți divină!

De bucurie să-ți cântăm, 

Să nu trăim numai cu vină. 

Autor: Georgeta Tudor (din volumul de poezii MARATONUL VIEȚII, ed. ARMONII CULTURALE)