Pomenirea aflării și aducerii cinstitelor moaște ale Sfântului Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan

 

Când evreii cei plini de răutate l-au omorât cu pietre pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, ei i-au aruncat trupul spre mâncare câinilor. Dar Dumnezeu, în sfânta Lui Purtare de Grijă a voit altfel.
Trupul mucenicului a zăcut în câmp deschis, la poalele dealului pe care se afla cetatea, o zi, o noapte și încă o zi. În noaptea a doua care urmă, marele Gamaliil, învățătorul marelui Pavel, care în taină era și el creștin, a luat trupul mucenicului și l-a dus la Cafargamala și l-a îngropat acolo într-o peșteră de pe pământul lui.
Gamaliil mai după aceea l-a înmormântat și pe prietenul lui, Nicodim, în aceeași peșteră; căci Nicodim a plâns la mormântul mucenicului Ștefan, până ce a murit. În aceeași peșteră Gamaliil l-a mai îngropat și pe fiul lui, Avivus și potrivit dorinței lui, a fost și el însuși îngropat în aceeași peșteră.
Au trecut astfel multe sute de ani, până când nici unul dintre cei vii nu a mai știut unde se află trupul Sfântului întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan.
Atunci, în anul 415, în timpul Patriarhului Ioan de Constantinopol, Gamaliil s-a înfățișat de trei ori în vis lui Lucian, preotul din Cafargamala. Gamaliil i-a dezvăluit totul privitor la înmormântarea lui, a lui Ștefan și a celorlalți, arătându-i cu precizie locul uitatului lor mormânt. Mișcat de visul lui, Lucian s-a dus la Patriarh și luând binecuvântare, a venit cu oameni și a dezgropat oasele Sfinților. Gamaliil îi spusese deja Presbiterului Lucian în vis unde anume se află fiecare dintre cei patru Sfinți. Dezgropând locul fiecăruia, peștera și locul din jur s-a umplut de mireasmă minunată și foarte puternică.
Moaștele Sfântului întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan au fost mutate cu procesiune în Sion și înmormântate acolo. Moaștele celorlalți trei au fost așezate într-o biserică ce se afla pe dealul de deasupra peșterii.
Multe vindecări minunate s-au lucrat la sfintele moaște ale Sfântului Ștefan. După altă vreme, ele au fost mutate la Constantinopol. Așa îi încununează Dumnezeu cu slavă multă pe cei care își varsă sângele pentru Numele Lui.