Matei 14, 22-34

 

²² Și îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor. ²³ Și dând drumul mulțimilor, S'a suit în munte, ca să Se roage în deosebi^e. Și făcându-se seară, era singur acolo. ²⁴ Iar corabia era la multe stadii departe de țărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. ²⁵ Iar la a patra strajă din noapte^f, Iisus a venit la ei umblând pe mare. ²⁶ Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s'au înspăimântat, zicând că este nălucă, și de frică au strigat. ²⁷ Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!“ ²⁸ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă“. ²⁹ El i-a zis: „Vino!“ Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit la Iisus. ³⁰ Dar văzând vântul puternic, s'a înfricoșat și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!“ ³¹ Iar Iisus, întinzându-Și îndată mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?“ ³² Și suindu-se ei în corabie, vântul s'a potolit. ³³ Iar cei din corabie I s'au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“ ³⁴ Și, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret.