Pomenirea Sfântului Cuvios Avxentie

 

Avxentie era un nobil de frunte de la curtea împăratului Teodosie cel Mic, la Constantinopol. Arzând de iubirea în Hristos, Avxentie a fost tuns monah, rămânând încă puțin timp în Constantinopol. Când a început să fie slăvit de oameni, el a părăsit Constantinopolul în taină și s-a sălășluit pe un munte numit Skopa, de lângă Calcedon, care mai târziu s-a numit Muntele lui Avxentie.
Dorința lui însă de a rămâne ascuns de ochii oamenilor nu s-a împlinit, căci niște păstori i-au descoperit sălașul și au început să vină la el, ducând vestea despre el, oamenii au început să-l cerceteze, aducând bolnavii lor spre vindecare.
Sfântul Avxentie a vindecat pe mulți. Orbilor le-a dăruit vedere, a curățit leproși ungându-i cu untdelemn sfințit, a vindecat ologi și demonizați. Toate aceste vindecări erau lucruri de mirare, dar marea lui smerenie era și mai de mirare. Ori de câte ori era implorat să mai vindece pe cineva, se apăra zicând că și el este om păcătos. Dar silit de mulți, el făcea vindecările în modul următor: fie le cerea tuturor celor prezenți să se roage lui Dumnezeu împreună cu el pentru bolnav; fie mai întâi întărea credința în cei prezenți, arătându-le că Dumnezeu le va face lor după credința lor, fie se ruga deasupra bolnavului cu cuvintele: ”Te vindecă pe tine Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos”. El proceda astfel ca nu cumva oamenii, în simplitatea lor, să-i atribuie lui minunile pe care le lucra Dumnezeu prin el.
Sfântul Avxentie a fost unul din Părinții celui de al patrulea Sinod Ecumenic din Calcedon, din anul 451. Acolo el a apărat Ortodoxia împotriva ereziilor lui Eutihie și Nestorie. În anul 470 după Hristos, Domnul a luat la Sine sufletul lui cel tânăr, iar trupul încărcat de ani al Sfântului a fost întors în pământul din care a fost luat.