Ochiul Soarelui


 Zbor sublim... nu pot să cad din infinit.

Sufletu-mi făr de timp prin veșnicie.

A vieţii Floare-n statornicie

Sămânţa-i din romboid nemărginit.

 

 

Sufletul meu în acest cub captiv

Zburând în nopţi prin vis, din colivie

Nu ştie să piară, e stea solie

Ce poartă-n cerc tor din realul naiv.

 

 

Sorb din sfera eternă dulce veste,

Din spiralat vis dansez şi cânt, cu dor

Prin al meu prezent, trecut din viitor,

Spre sursa unde timp şi loc nu este.

 

 

Am sorbit din Sunetul creator viu gând,

Venus cu Soare-n inimi, ochi respirând!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta