Ochiul Soarelui
Zbor sublim... nu pot să cad din infinit.
Sufletu-mi făr de timp prin veșnicie.
A vieţii Floare-n statornicie
Sămânţa-i din romboid nemărginit.
Sufletul meu în acest cub captiv
Zburând în nopţi prin vis, din colivie
Nu ştie să piară, e stea solie
Ce poartă-n cerc tor din realul naiv.
Sorb din sfera eternă dulce veste,
Din spiralat vis dansez şi cânt, cu dor
Prin al meu prezent, trecut din viitor,
Spre sursa unde timp şi loc nu este.
Am sorbit din Sunetul creator viu gând,
Venus cu Soare-n inimi, ochi respirând!
Comentarii
Trimiteți un comentariu