Pomenirea Sfântului Proroc Avacum

 

Avacum a fost fiul lui Asafat, din seminția lui Simeon. El a prorocit cu șase sute de ani mai înainte de Hristos, în vremea Regelui Manase, mai înainte vestind distrugerea Ierusalimului.
Când Regele Nabucodonosor a atacat Ierusalimul, Prorocul Avacum s-a refugiat în ținuturile ismaeliților. De acolo el s-a reîntors în Iudeea, unde a viețuit ca lucrător al pământului.
Pe când ducea odată de mâncare la lucrătorii pe care îi avea la țarina sa, s-a pogorât înaintea lui un înger al Domnului care i-a zis: Du prânzul pe care îl ai în Babilon, lui Daniel, în groapa leilor! Dar Prorocul a zis: Doamne! Babilonul nu l-am văzut și groapa nu știu unde este! Atunci îngerul Domnului l-a luat pe Avacum de creștet și, ținându-l de perii capului său, l-a pus în Babilon deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său.
Babilonul se afla la o distanță enormă față de locul în care era Prorocul Avacum la momentul convorbirii cu îngerul.
Prorocul Daniil fusese aruncat în acea groapă de către Regele Babilonului, Cirus, ca pedeapsă pentru refuzul lui Daniil de a se închina la idoli.
Stând desupra gropii, Prorcul Avacum a strigat: Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ți-a trimis-o ție Dumnezeu.
Atunci Daniel, mulțumind lui Dumnezeu, s-a sculat și a mâncat, după care îngerul Domnului l-a dus pe Avacum înapoi la locul de unde îl luase, la țarina din Iudeea.
Sfântul Proroc Avacum a mai vestit și eliberarea Ierusalimului și timpul venirii Domnului Hristos.
El s-a săvârșit către Domnul la bătrâneți adânci și încuviințate, fiind înmormântat la Kela. Sfintele lui moaște s-au descoperit în vremea împăratului creștin Teodosie cel mare [deci după aproximativ o mie de ani].