Pomenirea pătimirii Sfintei Mari Mucenițe Varvara

 

Această slăvită următoare a lui Hristos s-a logodit Lui încă din frageda ei tinerețe.
Tatăl ei, păgânul Dioscor, a fost vestit în cetatea Heliopolis din Egipt, prin înălțimea rangului și a bogăției. El a închis-o pe fiica lui Varvara într-un turn înalt, spre a o păzi de ochii oamenilor, căci era foarte învățată și neasemănat de frumoasă la trup. El a înconjurat-o cu tot confortul și cu toată strălucirea, i-a dăruit multe roabe, i-a făcut idol de aur înaintea căruia să se închine și i-a zidit o baie somptuoasă cu două minunate ferestre.
Dar privind prin fereastra luxosului ei iatac la frumusețea pământului ce se desfășura la picioarele ei și la lumina strălucitoare a stelelor, mintea înțeleaptă a Varvarei s-a deschis la harul lui Dumnezeu. Ea L-a cunoscut atunci pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Făcătorul, în pofida faptului că nu a avut atunci aproape nici un învățător omenesc care să o aducă pe ea la cunoștința aceasta.
Odată pe când tatăl ei a lipsit din cetate, Varvara a coborât din turn să se preumble și prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a cunoscut niște femei care i-au grăit ei și i-au descoperit credința în Dumnezeul adevărat, Hristos. Atunci inima Varvarei s-a aprins de dumnezeiasca dragoste pentru Făcătorul ei, Hristos Domnul. Ea a poruncit atunci să se taie a treia fereastră în zidul băii ei, astfel încât cele trei ferestre să fie spre cinstea numărului Sfintei Treimi. Ea pe perete a închipuit semnul Sfintei Cruci cu al ei deget, iar semnul s-a săpat prin lucrare dumnezeiască în zid ca și când s-ar fi săpat cu o daltă. Din urmele pașilor ei de pe pardoseala băii au izbucnit izvorașe de apă care, umplând bazinul, au dat mai apoi multora vindecare din boli incurabile. Auzind de credința fiicei lui, Dioscor a bătut-o bestial și a alungat-o din turnul ei. El a urmărit-o ca să o ucidă, dar s-a deschis stânca și a ascuns-o pe Muceniță de bestialul ei tată.
Dar venind Varvara din nou înaintea tatălui ei, el a apucat-o și a târât-o înaintea lui Marțian magistratul, care a osândit-o la bestiale torturi.
Ei au despuiat-o pe Varvara de haine și au biciuit-o cu sălbăticie, prefăcând-o toată într-o rană, dar Domnul S-a pogorât la temnița ei și a vindecat-o pe ea desăvârșit.
O anume femeie pe nume Iuliana, văzând martiriul Sfintei, a dorit mucenicia și ea. Ambele femei au fost date la cele mai bestiale chinuri, apoi purtate pe străzile cetății spre batjocura gloatei. Lor li s-au tăiat sânii, din care au curs pâraie de sânge. Ele au fost duse la urmă la locul de ucidere, unde Sfânta Varvara a fost măcelărită de bestialul ei tată, iar Sfânta Iuliana, de soldați.
Întru aceeași zi însă fulgerul Domnului a izbit casa lui Dioscor, omorându-l și pe el, și pe Marțian.
Sfânta Mare Muceniță Varvara a luat mucenicia la anul 306. Sfintele ei moaște făcătoare de minuni odihnesc la Kiev.
Preaslăvită fiind întru Împărăția Cerurilor, ea s-a arătat multora chiar și în vremurile noastre, uneori singură, iar alteori alături de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.