VECERNIA

 .

Facere 18, 20-33

²⁰ Zis-a deci Domnul: «Strigarea Sodomei și a Gomorei e mare și păcatul lor cumplit de greu. ²¹ Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat așa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să știu». ²² De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului. ²³ Și apropiindu-se Avraam, a zis: «Pierde-vei, oare, pe cel drept ca și pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit? ²⁴ Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepți: pierde-i-vei, oare, și nu vei cruța tot locul acela pentru cei cincizeci de drepți, de se vor afla în cetate? ²⁵ Nu se poate ca Tu să faci una ca asta și să pierzi pe cel drept ca și pe cel fără de lege și să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?» ²⁶ Zis-a Domnul: «De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepți, voi cruța pentru ei toată cetatea și tot locul acela». ²⁷ Și răspunzând Avraam, a zis: «Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere și cenușă! ²⁸ Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepți; poate să fie numai patruzeci și cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?» Zis-a Domnul: «Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci și cinci de drepți». ²⁹ Și a adăugat Avraam să grăiască Domnului și a zis: «Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepți?» Și Domnul a zis: «Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!» ³⁰ Și a zis iarăși Avraam: «Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepți?» Zis-a Domnul: «Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci». ³¹ Și a zis Avraam: «Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepți». Răspuns-a Domnul: «Nu o voi pierde pentru cei douăzeci». ³² Și a mai zis Avraam: «Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepți?» Iar Domnul i-a zis: «Pentru cei zece nu o voi pierde». ³³ Și terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam; S-a dus, i ar Avraam s-a întors la locul său.  

Pilde 16, 16-33; 17, 1-16

¹⁶ Dobândirea înțelepciunii este mai bună decât aurul, iar câștigarea priceperii este mai de preț decât argintul. ¹⁷ Calea celor drepți este ferirea de rău; numai acela care ia aminte la mersul lui își păzește sufletul său. ¹⁸ Înaintea prăbușirii merge trufia și semeția înaintea căderii. ¹⁹ Mai bine să fii smerit cu cei smeriți decât să împarți prada cu cei mândri. ²⁰ Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit. ²¹ Cel ce este înțelept se cheamă priceput; dulceața cuvintelor de pe buzele lui înmulțește știința. ²² Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia. ²³ Inima celui înțelept dă înțelepciune gurii lui și pe buzele sale sporește știința. ²⁴ Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceață pentru suflet și tămăduire pentru oase. ²⁵ Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morții. ²⁶ Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl silește. ²⁷ Omul viclean pregătește nenorocirea și pe buzele lui este ca un foc arzător. ²⁸ Omul cu gând rău ațâță ceartă și defăimătorul desparte pe prieteni. ²⁹ Omul asupritor amăgește pe prietenul său și îl îndreaptă pe un drum care nu este bun. ³⁰ Cel care închide din ochi urzește viclenii; cine își mușcă buzele a și săvârșit răul. ³¹ Bătrânețea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioșiei. ³² Cel încet la mânie e mai de preț decât un viteaz, iar cel ce își stăpânește duhul este mai grețuit decât cuceritorul unei cetăți. ³³ Se aruncă sorții în pulpana hainei, dar hotărârea toată vine de la Domnul.

¹ Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă. ² Un slujitor înțelept e mai presus decât un fiu aducător de rușine; acela va împărți moștenirea cu frații. ³ În topitoare se lămurește argintul și în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul. ⁴ Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea. ⁵ Cel ce își bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit. ⁶ Cununa bătrânilor sunt nepoții, iar mărirea fiilor sunt părinții lor. ⁷ Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase. ⁸ Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin. ⁹ Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni. ¹⁰ Certarea înrâurește mai adânc pe omul înțelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. ¹¹ Omul rău ațâță răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui. ¹² Mai degrabă să întâlnești o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui. ¹³ Cel ce răsplătește cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui. ¹⁴ Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte! ¹⁵ Cel care achită pe cel vinovat și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului. ¹⁶ Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înțelepciune, dar nu are pricepere.