VECERNIA

  

Facere 15, 1-15

¹ După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, și a zis: «Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău și răsplata ta va fi foarte mare!» ² Iar Avram a răspuns: «Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii și cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc». ³ Apoi Avram a adăugat: «De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moștenitor după mine!» ⁴ Și îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el și a zis: «Nu te va moșteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moșteni!» ⁵ Apoi l-a scos afară și i-a zis: «Privește la cer și numără stelele, de le poți număra!» Și a adăugat: «Atât de mulți vor fi urmașii tăi!» ⁶ Și a crezut Avram pe Domnul și i s-a socotit aceasta ca dreptate. ⁷ Și i-a zis iarăși: «Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ți dau pământul acesta de moștenire». ⁸ Și a zis Avram: «Stăpâne Doamne pe ce voi cunoaște că-l voi moșteni?» ⁹ Iar Domnul i-a zis: «Gătește-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică și un pui de porumbel!» ¹⁰ Și a luat Avram toate aceste animale, le-a tăiat în două și a pus bucățile una în fața alteia; iar păsările nu le-a tăiat. ¹¹ Și năvăleau păsările răpitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga. ¹² La asfințitul soarelui, a căzut peste Avram somn greu și iată l-a cuprins întuneric și frică mare. ¹³ Atunci a zis Domnul către Avram: «Să știi bine că urmașii tăi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi robiți și apăsați patru sute de ani; ¹⁴ Dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu și după aceea ei vor ieși să vină aici, cu avere multă. ¹⁵ Iar tu vei trece la părinții tăi în pace și vei fi îngropat la bătrâneți fericite. 

Pilde 15, 7-19

⁷ Buzele celor înțelepți răspândesc știința, dar inima celor nebuni nu. ⁸ Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepți este plăcerea Lui. ⁹ Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după dreptate. ¹⁰ O certare aspră capătă, el ce părăsește cărarea; cel ce urgisește mustrarea va muri. ¹¹ Iadul și adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. ¹² Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înțelepți. ¹³ O inimă veselă înseninează fața, iar când inima e tristă și duhul e fără de curaj. ¹⁴ Inima înțeleaptă caută știința, iar gura celor nebuni se simte mulțumită cu nebunia. ¹⁵ Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulțumită este un ospăț necurmat. ¹⁶ Mai bine puțin întru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare și tulburare (multă). ¹⁷ Mai mult face o mâncare de verdețuri și cu dragoste, decât un bou îngrășat și cu ură. ¹⁸ Omul mânios ațâță cearta, pe când cel domol liniștește aprinderea. ¹⁹ Calea celui leneș e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă.