SFÂNTUL MARE MUCENIC SAVA († 12 aprilie, 372)7

Cel mai vechi și mai cinstit sfânt mucenic, cunoscut și martirizat pe pământul țării noastre în secolul IV, este Sfântul Mare Mucenic Sava, numit uneori „Gotul” (Geto-Dacul), iar alteori „Romanul”. Acest mucenic era „got de neam și trăia în Goția”, cum se spune în actul său martiric, născut într-un sat de pe valea râului Buzău, din părinți creștini aleși, care i-au dat o creștere duhovnicească.

Fericitul Sava a fost crescut de mic în dragoste de Dumnezeu, în post, în rugăciune și feciorie, ajungând la tinerețe cântăreț la biserica unde slujea preotul Sansala, bunul său păstor și părinte sufletesc. Putem crede că tânărul Sava s-a făcut călugăr, probabil, în comunitatea monahală din Munții Buzăului, întemeiată pe la mijlocul secolului IV de călugări veniți din Eparhia Tomisului, de teama „barbarilor” care migrau prin Dobrogea spre vestul Europei. Atât preotul Sansala, cât și fericitul Sava erau călugări misionari în ținutul Buzăului unde, probabil, era și o episcopie și converteau la creștinism numeroși daco-romani, goți și „barbari” închinători de idoli.

Între anii 370–372, regele goților, Athanaric, stabilit în Dacia nord-dunăreană, a ridicat război împotriva împăratului romano-bizantin Valens, și a pornit o puternică persecuție împotriva creștinilor. Atunci mulți creștini au fost prinși, bătuți, înecați și arși de vii în Dacia Traiană. Alții, de frică, se refugiau în sudul Dunării, în Moesia și Dacia Pontică.

În actul martiric al Sfântului Mare Mucenic Sava, se spune că în primăvara anului 372, a treia zi de Paști, noaptea, ostașii lui Athanaric, sub conducerea unui dregător, Atarid, au prins, atât pe preotul Sansala, cât și pe fericitul Sava, i-au legat și i-au bătut, făcându-le multe răni pe trup, ca să se închine idolilor și să mănânce cele jertfite lor. Sfântul Sava, înfruntându-i cu bărbăție, a fost condamnat la moarte prin înecare. Legându-i un lemn greu de gât, l-au aruncat în râul Buzău (Mousaios). Ostașii voind să-l elibereze, el le-a răspuns: „Împliniți porunca ce vi s-a dat. Eu văd dincolo de râu ceea ce voi nu puteți vedea. Văd pe cei care așteaptă să ia sufletul meu și să-l ducă în lăcașul slavei lui Dumnezeu...”.

Așa s-a săvârșit Sfântul Mucenic Sava, dându-și fericitul său suflet în mâinile lui Hristos. Martiriul său a avut loc la 12 aprilie, 372, a cincea zi după Sfintele Paști, fiind în vârstă de 38 de ani. Moaștele sale au fost luate de creștini și de preotul Sansala și ascunse. Apoi, de frica goților, „au fost trecute din țara barbară în Romania”, adică în Imperiul Roman, la episcopul Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia.

Prin anii 373–374, la cererea Sfântului Vasile cel Mare către dregătorul Sciției Mici, Iunius Soranus, capadocian și el, care îi era rudă, „de a-i trimite moaște de sfinți”⁸, prezbiterii din Dacia au trimis moaștele Sfântului Mucenic Sava la Cezareea Capadociei, însoțite de o lungă și frumoasă scrisoare. Scrisoarea, întocmită de un preot învățat din Dacia sau, poate, de Sfântul Vetranion de la Tomis, poartă titlul „Epistolă a Bisericii lui Dumnezeu din Goția (Dacia) către Biserica lui Dumnezeu ce se găsește în Capadocia și către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale”. Ea a fost adresată, deci, tuturor Bisericilor locale, nu numai celei din Capadocia, dându-i-se un caracter ecumenic, universal, căutând să facă cunoscut tuturor că și în Dacia Carpatică curgea sânge de martiri pentru Evanghelia lui Hristos. Scrisoarea este redactată în limba greacă și este prima lucrare cunoscută până astăzi, scrisă pe teritoriul țării noastre.

Marele ierarh al Cezareei Capadociei, drept răspuns, i-a adresat episcopului Ascholius al Tesalonicului două scrisori de mulțumire (Epistolele 164 și 165), prin care numește pe Sfântul Sava „atlet al lui Hristos”, „un martir al adevărului care a luat cununa dreptății”. Apoi adaugă: „Noi l-am primit cu mare bucurie și am dat mărire lui Dumnezeu”. Iar către episcopul amintit scrie: „Tu ai cinstit pământul patriei tale (Capadocia) cu un martir care a înflorit de curând pe pământul barbar (Goția), care este învecinat cu al vostru”.

Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Sava se face la 12 aprilie în toate bisericile creștine din Răsărit și Apus și în chip deosebit în Biserica Ortodoxă Română.

Sfinte Mare Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!