Pomenirea Sfântului Mucenic Ioan cel Nou din Ioannina

 

Ioan s-a născut la Ioannina, care odinioară fusese capitala regelui Pyrrhus. Când părinții lui cei sărăciți au murit, tânărul Ioan s-a strămutat în Constantinopol și acolo și-a dus mai departe traiul din munca sa, căci era meșteșugar iscusit. Dar nu cu multă vreme mai înainte turcii înconjuraseră Constantinopolul și mulți creștini de frica lor, se lepădaseră de Hristos și trecuseră la islam.
Sfântul Ioan își avea atelierul în chiar mijlocul unei astfel de comunități de creștini turciți.
Cu cât mai mult ardea tânărul Ioan pentru dragostea lui Hristos, cu atât mai pe față se expunea el ca trăitor autentic creștin, în fața ochilor celor care din oportunism îl trădaseră pe Mântuitorul. Căci el nu se ferea să discute cu ei despre credința creștină care odată fusese și a lor și chiar să-i certe pentru lepădarea lor. De aceea acești renegați l-au târât pe Ioan înaintea judecătorului sub acuzații false, zicându-i că Ioan mai de demult fusese musulman, dar că a trădat islamul și s-a convertit la creștinism.
După ce a fost bătut și torturat cu sălbăticie, Ioan a fost aruncat în închisoare. În ziua următoare era chiar slăvitul praznic al Învierii Domnului și atunci l-au scos iar la judecată spre a-l tortura și mai sinistru.
Ieșit din închisoare, Ioan a cântat: „Hristos a înviat din morți!" Iar schingiuitorilor lui le-a spus cu vitejie: „Faceți ce poftiți! Cu cât mai repede mă veți scoate din această viață ticăloasă cu atât mai curând voi vedea Fața Domnului meu și mă voi strămuta în veșnicie, căci eu sunt robul Lui! Lui îi urmez, pentru El mor și alături de El veșnic voiesc să trăiesc!"
După aceasta Ioan a fost legat în lanțuri și dus la locul unde urma să fie ars de viu. Văzând focul uriaș care îl aștepta, Ioan a sărit și s-a aruncat singur în flăcări. Chinuitorii, văzând că Ioan nu se teme, l-au scos repede din foc și l-au osândit la uciderea prin tăierea capului. După ce l-au decapitat, i-au aruncat și capul și trupul în foc.
Mai târziu, creștinii au căutat prin cenușă și au aflat rămășițe ale sfintelor și de minuni făcătoarelor sale moaște; pe acestea ei le-au îngropat cu cinste în Biserica cea Mare (Sfânta Sofia) din Constantinopol.
Așa a luat cununa muceniciei Sfântul Ioan din Ioanina, luând cununa neveștejită a veșnicei slave, în ziua de 18 aprilie a anului 1526.