Marcu 9, 17-32; Matei 4, 25; 5, 1-12

 

¹⁷ Și I-a răspuns Lui unul din mulțime: Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. ¹⁸ Și oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ și face spume la gură și scrâșnește din dinți și înțepenește. Și am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. ¹⁹ Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l la Mine. ²⁰ Și l-au adus la El. Și văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, și, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. ²¹ Și l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. ²² Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă ca să-l piardă. Dar de poți ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de noi. ²³ Iar Iisus i-a zis: De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede. ²⁴ Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. ²⁵ Iar Iisus, văzând că mulțimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut și surd, Eu îți poruncesc: Ieși din el și să nu mai intri în el! ²⁶ Și răcnind și zguduindu-l cu putere, duhul a ieșit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. ²⁷ Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, și el s-a sculat în picioare. ²⁸ Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? ²⁹ El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși, decât numai cu rugăciune și cu post. ³⁰ Și, ieșind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să știe cineva. ³¹ Căci învăța pe ucenicii Săi și le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor și-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. ³² Ei însă nu înțelegeau cuvântul și se temeau să-L întrebe.

²⁵ Și mulțimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.

¹ Văzând mulțimile, Iisus S-a suit în munte, și așezându-se, ucenicii Lui au venit la El. ² Și deschizându-și gura, îi învăța zicând: ³ Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. ⁴ Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. ⁵ Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. ⁶ Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. ⁷ Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. ⁸ Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. ⁹ Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. ¹⁰ Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. ¹¹ Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea. ¹² Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că așa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.