Cum să ne purtăm crucea
La un moment dat, omul obişnuit obosit de atâta drum şi cu greutatea mare a crucii pe umerii lui, se roagă Domnului spunând:
- "Doamne, Te rog scurtează-mi crucea; simt că nu mai pot! Ar fi mult mai bine pentru mine". Şi începe a tăia din crucea ce-o purta…
- "Doamne, îţi mulţumesc atât de mult!"
Îşi continuă bucuros drumul anevoios gândind: "Dacă acum mi-ai îngădui să mai tai puţin din ea, ar fi şi mai bine….". Şi o mai scurtează puţin.
Şi mai bucuros continuă pe drumul vieţii. Uitându-se în jurul lui, observă că ceilalţi sunt din ce în ce mai obosiţi şi necăjiţi. După ceva vreme întâlneşte în drum o prăpastie mare, peste care trebuia să treacă. Ceilalţi se folosesc de propria cruce pentru a trece; crucea fiecăruia era suficientă ca înălţime - atunci când o culca - unea cu ea cele două maluri. Transformând crucea în podul necesar, cei de lângă el au reuşit să treacă peste prăpastie. Numai el a rămas neputincios în fata prăpastiei.
Indiferent de suferinţă, trebuie să o purtăm cu credinţă. Ştie Domnul că purtarea ei cu credinţa ne aduce izbăvire.
Comentarii
Trimiteți un comentariu