Evrei 6, 13-20; Efeseni 5, 8-19

 

¹³ Căci Dumnezeu, când a dat făgăduință lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuși, ¹⁴ Zicând: «Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, și înmulțind te voi înmulți». ¹⁵ Și așa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința. ¹⁶ Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai mare și jurământul e la ei o chezășie și sfârșitul oricărei neînțelegeri. ¹⁷ În aceasta, Dumnezeu voind să arate și mai mult, moștenitorilor făgăduinței, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul: ¹⁸ Ca prin două fapte nestrămutate – făgăduința și jurământul – în care e cu neputință ca Dumnezeu să fi mințit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ținem nădejdea pusă înainte, ¹⁹ Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită și tare, intrând dincolo de catapeteasmă, ²⁰ Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.

⁸ Altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii! ⁹ Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr. ¹⁰ Încercând ce este bineplăcut Domnului. ¹¹ Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiți-le pe față. ¹² Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le și grăi. ¹³ Iar tot ce este pe față, se descoperă prin lumină, ¹⁴ Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: «Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos». ¹⁵ Deci luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, ¹⁶ Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. ¹⁷ Drept aceea, nu fiți fără de minte, ci înțelegeți care este voia Domnului. ¹⁸ Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul. ¹⁹ Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre,