Matei 13, 10-23

¹⁰ Și apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „De ce le vorbești în parabole?“ ¹¹ Iar El, răspunzând, le-a zis: „Pentru că vouă vi s'a dat să cunoașteți tainele împărăției cerurilor, dar acestora nu li s'a dat. ¹² Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, dar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce are.^{c 13} De aceea le vorbesc în parabole, că ei văd fără să vadă și aud fără să audă și nici să înțeleagă. ¹⁴ Și se plinește cu ei profeția lui Isaia care zice: Cu auzul veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu privirea veți privi, dar nu veți vedea. ¹⁵ Căci inima acestui popor s'a împietrit și urechile lor greu aud și ochii lor s'au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă și cu urechile să audă și cu inima să înțeleagă și să-și revină și Eu să-i vindec. ¹⁶ Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud. ¹⁷ Că adevăr vă grăiesc: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ce vedeți voi și n'au văzut, și să audă ceea ce auziți voi, și n'au auzit. ¹⁸ Așadar, ascultați parabola semănătorului: ¹⁹ La cel ce aude cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine Cel-Rău și răpește ceea ce s'a semănat în inima lui; aceasta e sămânța semănată lângă drum. ²⁰ Iar cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și-l primește de'ndată cu bucurie, ²¹ dar neavând rădăcină în sine, ține până la o vreme; și întâmplându-se necaz sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnește. ²² Cea semănată între spini este cel care aude cuvântul, dar grija lumii acesteia și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și-l face neroditor. ²³ Iar sămânța semănată în pământ bun este cel ce aude cuvântul și-l înțelege, aduce roadă și face unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci“.