Pomenirea Sfinților Mucenici Tarah, Prov și Andronic

 

Tarah s-a născut în Claudiopolisul Siriei, Prov a fost din Perga Pamfiliei, iar Andronic a fost fiul unui cetățean de mare vază din Efes. Ei cu toții au fost martirizați de către proconsulul Numerian Maximus, în vremea împăratului Dioclețian.
Tarah a fost în vârstă de șaizeci și cinci de ani la ceasul martiriului lui. Proconsulul i-a cerut să-și spună numele, dar el a zis: "Sunt creștin. "
Proconsulul de trei ori a repetat întrebarea și de trei ori a răspuns Sfântul Tarah: "Sunt creștin. "
Acești sfinți mucenici au fost bătuți cu toiege, apoi aruncați în temniță, răniți și plini de sânge. După acestea ei iar au fost scoși și supuși chinurilor.
Lui Prov proconsulul i-a promis libertatea și prietenia lui personală, dacă se leapădă de Hristos. Dar Sfântul Prov i-a zis: "Nu poftesc nici onorurile imperiale, nici prietenia ta nu o doresc. "
Tânărul Andronic a fost amenințat cu schingiuiri și mai bestiale decât cele pe care le văzuse la camarazii săi, însă acestor amenințări Andronic le-a răspuns astfel: "Iată trupul meu, schingiuește-l cum poftești. "
După ce au fost torturați bestial în mai multe cetăți și locuri, toți trei au fost aruncați în circ, înaintea fiarelor înfometate. Cu ei au fost aruncați și criminali obișnuiți, iar pe aceștia fiarele i-au sfâșiat îndată. De sfinți însă fiarele nu s-au atins. Dimpotrivă, o ursoaică și o leoaică feroce, s-au gudurat amândouă pe lângă ei.
Văzând minunea aceasta mulți cetățeni au crezut în Hristos Domnul și l-au huiduit pe proconsul, înnebunit de ură mai rău decât fiarele din circ, acesta a poruncit soldaților să năvălească în arenă și să-i măcelărească pe oștenii lui Hristos, adică pe aceia care îndrăzniseră să creadă în Domnul, iar pe proconsul să îl fluiere și să îl batjocorească. Trupurile măcelărite ale acestora s-au amestecat cu ale acelora sfâșiați de fiare.
Trei creștini: Macarie, Felix și Berius, care au fost de față la uciderea celor trei sfinți mucenici, au venit noaptea să caute și să ia trupurile lor. Dar cum ele erau amestecate cu ale celorlalți uciși, iar noaptea era foarte adâncă, ei s-au rugat lui Dumnezeu ca să îi ajute să afle care dintre ele sunt ale Sfinților. Atunci trei lumânări s-au arătat prin minune deasupra trupurilor mucenicilor. Astfel cei trei creștini le-au luat și le-au îngropat cu cinste.