Viața Sfântului Theodor, Arhiepiscop de Canterbury

 

Grec, născut la anul 602 în Tarsul Ciliciei, Sfântul Theodor a studiat la Atena, unde, din pricina multei sale învățături și înțelepciuni, a dobândit faimă de filosof. Acolo a îmbrățișat și viața monahală. La vârsta de 60 de ani s-a mutat la Roma și, șase ani mai târziu, în 668, după ce a petrecut o vreme în mănăstirea „Ad Aquas Salvias”, unde și-a întregit formarea monahală, Papa Vitalie l-a hirotonit arhiepiscop al tronului de Canterbury, care era vacant. I-a acordat jurisdicția Bisericii Britanice, care în acea vreme trecea printr-o criză datorată conflictelor dintre susținătorii tradiției celtice locale și următorii obiceiurilor romane care doreau să impună rânduielile Romei în ce privește prăznuirea Paștelui¹.

În același an, luându-l ca ajutor pe avva Adrian Africanul, Theodor a plecat în Britania. A ajuns la Canterbury după o călătorie de un an de zile, în timpul căreia, trecând prin Paris, a fost înștiințat de Agilbert, episcopul acestui oraș și fost episcop de Wessex, despre situația Bisericii Britanice. Îndată ce a sosit, și-a preluat îndatoririle și a început să cerceteze turma eparhiei sale. În continuare, pentru a ușura lucrarea pastorală, a împărțit țara în parohii și episcopii, în care a așezat păstori și preoți vrednici. La anul 672 a convocat Sinodul de la Hertford în cadrul căruia s-a impus prăznuirea Paștelui potrivit tradiției de la Roma, a pus capăt divergențelor jurisdicționale dintre episcopi și a readus rânduiala și disciplina bisericească în mănăstiri, în rândul clerului și al poporului. Mai târziu, în anul 679, a convocat Sinodul de la Hatfield, la care au fost impuse hotărârile dogmatice ale Sinodului Lateran (649), care condamnau monotelismul.

În anul 678, sfântul arhiepiscop a împărțit marea episcopie a Yorkului, faptă care a provocat împotrivire din partea episcopului Wilfrid. Încercările acestuia din urmă de a i se face dreptate de către Roma l-au ținut mulți ani departe de tronul său. Cu puțin timp înainte de a muri, Sfântul Theodor a cerut de la regele Aldfrith să pună pe altul în locul său pe tronul episcopal și tot atunci l-a chemat și pe Wilfrid ca să se împace.

Pentru buna organizare a nou-înființatei Biserici Britanice, Sfântul Theodor lua cu fermitate toate acțiunile pastorale, așa încât Biserica Britaniei să se afle în comuniune cu tronul Romei².

Prin aceste acțiuni, el a pregătit terenul pentru unitatea țării și pentru înflorirea culturii creștine, care a fost revigorată prin aprofundarea limbii și culturii elene. Pentru aceasta a întemeiat la Canterbury o vestită școală, unde, sub conducerea lui avva Adrian, se preda greaca și latina. Înțeleptul arhiepiscop a încurajat de asemenea învățarea muzicii bisericești, a științelor și a artelor în mănăstiri, care au devenit izvoare de răspândire a culturii. A adormit cu pace în ziua de 19 septembrie a anului 690.

Sursa: “Νέος Συναξαριστής της Ορθοδόξου Εκκλησίας”, de ieromonahul Macarie Simonopetritul, ed. Ίνδικτος (volumul I – Septembrie, pp. 205-206)