Ce vrei să faci, bătrânule?

  

Un sihastru oarecare trăia în adâncul pustiului de treizeci de ani. Mâncarea lui era o buruiană ce creştea în acea pustie. Mai târziu, a început a gândi şi a grăi în sine, zicând: în zadar mă necăjesc de atâţia ani aici, în această pustie, şi nu mănânc decât această buruiană şi nicio descoperire sau vedenie în vis sau aievea nu văd şi nicio minune n-am făcut, precum făceau alţi părinţi înainte de mine. Ci mai bine să las această pustie fără de nici un folos şi să ies în lume, că şi acolo cel ce vrea să se mântuiască se mântuieşte.

Aceasta gândind el şi voind să plece din pustie în lume, i s-a arătat îngerul Domnului şi stându-i înainte, i-a zis: „Ce vrei să faci, bătrânule? Pentru ce primeşti în inima ta acele gânduri şi sfaturi vrăjmaşe? Adică, pentru că nu faci minuni, să ieşi în lume? Dar ce minune mai mare decât aceasta doreşti, că de atâţia ani trăieşti aici, în această
pustie, şi Dumnezeu te hrăneşte, te întăreşte, te păzeşte şi nimic nu-ţi lipseşte, ca şi unuia din lavră?

Deci, pentru ce te supui sfatului vrăjmaşului? De acum să nu te mai supui gândurilor şi sfatului vrăjmaş şi şezi aici, în acest loc până la sfârşitul tău, şi te roagă lui Dumnezeu ca să-ţi dea smerenie şi răbdare!". Iar el, fiind întărit de sfatul îngerului, a petrecut acolo toată vremea vieţii sale şi s-a mântuit. (Patericul Egiptean, Editura Reîntregirea)