Pomenirea Sfinților patruzeci și doi de mucenici din Amoreea

 

Aceștia au fost cu toții comandanți în armatele împăratului bizantin Teofil. Când împăratul Teofil a pierdut bătălia împotriva sarazinilor care s-a întâmplat în cetatea Amoreea, aceștia au capturat orașul și au luat cu ei în sclavie mulți creștini, între care și acești comandanți. Ceilalți creștini din cetate au fost fie uciși, fie vânduți ca sclavi.
Comandanții au fost aruncați în temniță, unde au fost ținuți timp de șapte ani. Șefii musulmani îi cercetau adesea acolo, sfătuindu-i să îmbrățișeze credința islamică. Comandanții creștini însă nici nu voiau să-i audă.
Când sarazinii le grăiau comandanților, zicând: „Mohamed este adevăratul proroc iar nu Hristos," comandanții îi întrebau: „Dacă ați avea doi care se ceartă pentru un câmp, cum că este al lui, unul având mulți martori care adeveresc aceasta, iar celălalt nici unul, ce ați zice, că al cui este câmpul?"
Șefii musulmani au răspuns: „Fără îndoială că al celui cu mulți martori. "
Comandanții au zis: „Drept ați răspuns. Așa este și cu Hristos și cu Mohamed al vostru. Hristos are mulți martori: Prorocii din vechime, Moise și Ioan Botezătorul, pe care și voi îl recunoașteți și care a dat mărturie pentru El. Mohamed însă nu are ca mărturisitor decât pe el însuși. "
Sarazinii au rămas rușinați și au mai încercat să se apere astfel: „Credința noastră e mai bună decât cea creștină pentru că vedeți și voi că Dumnezeu ne-a dat nouă izbânda asupra voastră, a creștinilor! Vedeți bine că cele mai bogate pământuri și împărății din lume sunt ale noastre și că ele sunt și mai numeroase și mai întinse ca ale voastre!"
Atunci comandanții au zis: „Dacă așa ar fi, atunci idolatriile egipteană, babiloniană, elenistică, romană și închinarea la foc a persanilor ar fi adevăratele credințe, căci iată, odată toate aceste neamuri au fost stăpânitoarele lumii! Este limpede pentru oricine că victoria, bogăția și puterea voastră nu dovedesc și adevărul credinței voastre. Noi știm că Dumnezeu uneori dă biruința creștinilor, iar alteori îngăduie să fie subjugați ca să-și vadă mai bine păcatele și să se curățească de ele prin pocăință și credință adevărată. "
După șapte ani ei au fost uciși prin decapitare, la anul 845 după Hristos. Trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat, dar ele au plutit de cealaltă parte a râului unde au fost culese și îngropate cu cinste de creștini.