Pomenirea Sfintei Cuvioasei Mucenițe Evdochia

 

Această cuvioasă muceniță Evdochia a trăit în cetatea feniciană Heliopolis în timpul domniei împăratului Traian. Evdochia mai înainte de aceasta a fost o desfrânată vestită. Dar apoi ea a plâns cu amar pentru păcatele ei, s-a retras în pustie în asceza cea mai aspră și mai la urmă a luat cununa muceniciei, în timpul vieții ei desfrânate ea adunase averi uriașe.
Schimbarea vieții ei a survenit pe neașteptate, prin cea Dumnezeiască purtare de grijă a Făcătorului nostru și printr-un monah, Avva Gherman. Venind cu o ascultare în cetate, el a găzduit în casa unui creștin al cărei zid era lipit de al părții de casă în care se afla iatacul Evdochiei.
Serile, potrivit obiceiului călugăresc, monahul citea din Psaltire și câte un capitol din Sfintele Evanghelii, despre înfricoșata Judecată. Evdochia auzea aceste citiri și a început să asculte cu atenție, de la început până la sfârșit. Curând a fost cuprinsă de frică și spaimă, rămânând trează până în zori. Când s-a luminat, ea și-a trimis sluga să-l caute pe acel monah și să-l roage să vină la ea.
Avva Gherman s-a înfățișat și a stat de vorbă cu ea îndelung, despre credință și mântuirea sufletului. Ca urmare a acestei convorbiri, Evdochia s-a dus la episcop și i-a cerut să o boteze. După botezul ei, Evdochia a lăsat întreaga uriașă ei avere Bisericii, sprea a fi împărțită sărmanilor. Ea și-a eliberat toți robii și roabele și s-a retras cu totul într-o mânăstire, unde s-a dăruit celei mai aspre viețuiri, în desăvârșita ascultare, în posturi, privegheri, și rugăciuni.
După treisprezece luni, obștea mânăstirii a cerut-o stareță. Evdochia a trăit timp de patruzeci și șase de ani în mânăstire și a fost aflată vrednică înaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu văzând râvna ei arzătoare și cinstită și lacrimile ei nesecate, a învrednicit-o și cu darul învierii morților.
Când s-a declanșat persecuția împotriva creștinilor sub Cezarul Vincențiu, Sfânta Evdochia a fost decapitată.
Sfânta Evdochia este un exemplu glorios a cum vasul cel de stricăciune se poate curăți, sfinți și umple cu Harul Sfântului Duh, cu buna mireasmă a cerului.