Pomenirea Sfântului Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului

 

Sfântul Chiril s-a născut la Ierusalim în anul 315 după Hristos, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare și a murit în anul 386 după Hristos, în timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare.
El a fost hirotonit preot în la vârsta de treizeci și unu de ani, la anul 346, fiind uns patriarh al Ierusalimului după adormirea fericitului întru pomenire Maxim patru ani mai târziu, în 350.
El a fost de trei ori scos din scaunul său și alungat în exil până când, la sfârșit, sub domnia lui Teodosie, el a fost repus la cârma Bisericii Ierusalimului și a mai trăit opt ani cu pace înainte de a se înfățișa înaintea împăratului Hristos.
El a avut de dus două lupte grele în viața lui: una împotriva ereticilor arieni care deveniseră foarte puternici în timpul domniei lui Constanțius, fiul marelui Constantin, iar cealaltă împotriva evreilor care, în timpul lui Iulian, apostatul, nepotul marelui Constantin, aveau mari privilegii și puteri, în timpul dominației ariene.
În ziua Sfintei Cincizecimi, deasupra Ierusalimului și Muntelui Măslinilor a apărut pe cer semnul Sfintei Cruci, mai strălucitor decât soarele, în ceasul al nouălea al dimineții și a rămas așa preț de mai multe ceasuri, în legătură cu această minune, văzută cu ochii lor de toți locuitorii Ierusalimului, s-a făcut o scrisoare către împăratul Constanțius, care a ajutat mult la restabilirea Ortodoxiei și învingerea ereticilor.
În timpul domniei Apostatului a mai apărut și alt semn. Ca să-i umilească pe creștini Iulian i-a convins pe evrei să înceapă să-și clădească Templul lui Solomon.
Sfântul Chiril s-a rugat lui Dumnezeu ca un așa lucru să nu se întâmple. Astfel un cutremur înfricoșat a distrus cu desăvârșire tot ceea ce tocmai se apucaseră să zidească evreii. Dar ei au început din nou construcția. Și iarăși un cutremur și mai înfricoșat a dărâmat nu doar ceea se ridicase de la suprafața pământului în sus, dar chiar și străvechile ziduri de sub pământ, care slujeau ca temelie noilor zidiri. Așa s-au împlinit cuvintele Mântuitorului Care a zis: Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească (Marcu 13:2) și Vor veni zile când din cele ce vedeți nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească (Luca 21:6).
Printre multele scrieri ale acestui Sfânt Părinte se numără Cuvântările catehetice, o lucrare de prim ordin care până în ziua de astăzi confirmă credința și practica Sfintei noastre Ortodoxii.
Sfântul Chiril a fost un arhiereu fără seamăn și un mare ascet. El era blând și smerit, cu trupul uscat de postiri, cu chipul palid.
După o viață de mari, înalte și sfinte nevoințe intru apărarea credinței ortodoxe, Sfântul Arhipăstor al Ierusalimului, Chiril, s-a strămutat la locașurile cele cerești, în curțile veșnice ale împăratului Slavei.