I Ioan 2, 7-17

 

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1)

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este.

Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul.

⁷ Iubiților, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care-o aveați de la'nceput; porunca cea veche este cuvântul pe care l-ați auzit. ⁸ Și totuși, poruncă nouă vă scriu - ceea ce este adevărat în El și'n voi -, pentru că întunericul se duce, iar lumina cea adevărată începe să răsară. ⁹ Cel ce zice că este în lumină și-l urăște pe fratele său, acela este în întuneric până acum. ¹⁰ Cel ce-l iubește pe fratele său rămâne în lumină, și piatră de poticnire nu-i în el. ¹¹ Dar cel ce-și urăște fratele este în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro se duce, pentru că întunericul i-a orbit ochii. ¹² Vă scriu vouă, copiilor, pentru că de dragul numelui Său v'au fost iertate păcatele. ¹³ Vă scriu vouă, părinților, pentru că L-ați cunoscut pe Cel ce este de la'nceput. Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că l-ați biruit pe Cel-Rău. V'am scris vouă, copiilor, pentru că L-ați cunoscut pe Tatăl. ¹⁴ V'am scris vouă, părinților, pentru că L-ați cunoscut pe Cel ce este de la'nceput. V'am scris vouă, tinerilor, pentru că sunteți tari și cuvântul lui Dumnezeu rămâne'ntru voi și pe Cel-Rău l-ați biruit. ¹⁵ Nu iubiți lumea, nici pe cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubește lumea, iubirea Tatălui nu este'n el; ¹⁶ pentru că tot ceea ce este în lume - pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții - nu sunt de la Tatăl, ci din lume sunt. ¹⁷ Și lumea trece, și pofta ei; dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Aliluia, glasul 1 (Psalm 73: 2, 13)

Stih 1: Adu-Ți aminte de adunarea Ta, pe care ai câștigat-o de la început.

Stih 2: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru mai înainte de veci, a lucrat mântuire în mijlocul pământului.