Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Patrichie, episcopul Prusei și a celor trei presbiteri împreună cu dânsul: Acachie, Menandru și Polien

 

Aceștia toți au luat mucenicia pentru Hristos în cetatea Prusei din Asia, în timpul împărăției lui Iulian, apostatul.
Iunius, trimisul imperial, i-a adus pe acești sfinți la un izvor de apă fierbinte și l-a întrebat pe Patrichie: „Cine a creat aceste ape termale și vindecătoare, dacă nu zeul nostru Esculap și ceilalți cărora noi ne închinăm?"
Sfântul Patrichie a zis: „Zeii voștri demoni sunt iar aceste ape, precum și toate celelalte lucruri din zidire, Hristos Domnul Dumnezeul nostru le-a creat, Căruia singur noi cu evlavie ne închinăm. "
Atunci trimisul a întrebat iar: „Și vă va scăpa pe voi Hristos al vostru, dacă vă voi arunca eu în această apă clocotită?"
Sfântul a zis: „Dacă El voiește, puternic este El să ne păzească nevătămați și întregi, măcar că eu doresc ca în aceste ape să mi se despartă sufletul de trup și veșnic lângă Hristos al meu să fiu. Ci facă-se Sfânta Voia Lui, fără de care nici un fir de păr nu se clintește din capul nici unui om. "
Auzind acestea, trimisul a poruncit ca Patrichie să fie aruncat în apele clocotinde.
Stropii ei au sărit în toate părțile, rănindu-i și opărindu-i pe mulți din cei de față, dar sfântul, ale cărui buze se mișcau neîncetat la rugăciune, se afla nevătămat, ca și cum s-ar fi aflat într-o baie de apă bună.
Văzând acestea, trimisul puternic tulburat, s-a înfuriat sălbatic și a poruncit ca lui Patrichie și celor trei presbiteri împreună cu dânsul să li se taie capetele cu un topor.
Nevinovații următori ai lui Hristos au mers la tăiere cu rugăciunea pe buze. Tăindu-li-se capetele pe butuc, sufletele lor s-au înălțat la ceruri, în împărăția Luminii lui Hristos, unde domnesc veșnic.