Pomenirea Sfântului Mucenic Talaleu

 

Talaleu s-a născut în Liban. Tatăl lui se numea Veruchie iar maica lui Romilia. El era un tânăr în vârstă de optsprezece ani înalt, blond-roșcat, de o frumusețe izbitoare.
Profesia în care se pregătea era medicina. El a luat mucenicia pentru Hristos sub domnia lui Numerian. Când el L-a mărturisit cu curaj pe Hristos Domnul înaintea judecătorului, acesta a hotărât ca doi torționari, pe nume Alexandru și Asterius, să-i perforeze genunchii cu un sfredel, să treacă prin perforații o funie și astfel să-l atârne pe tânăr de un copac. Dar Dumnezeu cu a Sa nevăzută putere i-a orbit pe torționari, în loc să-l mutileze pe Talaleu ei au găurit în loc o scândură și au atârnat-o în copac.
Când judele-torționar a văzut acestea, el a crezut că Alexandru și Asterius le-au făcut intenționat și a poruncit ca ambii să fie biciuiți. Atunci, din mijlocul biciuirilor lor, amândoi au strigat: „Viu ne este nouă Domnul Dumnezeu și creștini suntem noi de acum înainte! Credem în El și Lui Îi jertfim această mucenicie!" Auzind acestea, judecătorul a poruncit ca amândoi să fie omorâți imediat, prin tăierea capului.
Apoi judecătorul s-a apucat să spargă genunchii lui Talaleu cu mâinile lui, care i-au paralizat însă pe dată; de aceea el a început să strige către Talaleu să-l vindece. Ceea ce Talaleu, nevinovatul mucenic al lui Hristos a făcut, cu rugăciunea.
După aceea Talaleu a fost aruncat în apă dar a ieșit de acolo înaintea chinuitorului lui viu și nevătămat, căci se rugase lui Dumnezeu să-i prelungească chinurile și să nu-l lase să moară imediat.
Când a fost aruncat la fiare, acestea i-au lins picioarele și s-au gudurat pe lângă el ca niște animale domestice.
La urmă, anul fiind 284, lui Talaleu i s-a tăiat capul și așa s-a strămutat mucenicul la viața cea neîmbătrânitoare.