Pomenirea Sfântului, dreptului și mult-pătimitorului Proroc Iov

 

Sfântul și dreptul Iov era din fiii lui Isav, a cincea generație după Avraam. El a trăit la marginea dintre Arabia și Idumeea, cu aproape două mii de ani înainte de Mântuitorul Hristos. Numele tatălui lui era Zaret, iar al maicii sale Vosora. Numele lui mai întreg era însă Iovav.
Iov a fost un bărbat cinstit, drept și temător de Dumnezeu și de asemenea foarte bogat, în anul al șaptezeci și nouălea al vieții sale Dumnezeu a îngăduit să cadă asupra lui cumplite ispite aduse de Satan, așa cum ni se spune în amănunțime în Cartea Iov din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament. Într-o singură zi, Iov și-a pierdut toată uriașa sa avere și în aceeași zi i-au murit toți fiii și fiicele. După aceea el însuși a căzut în niște boli cumplite, trupul lui prefăcându-se tot într-o rană din cap până în picioare. El, odinioară cetățeanul cel slăvit, zăcea acum pe grămada de gunoi din afara cetății, curățindu-și cu un bețigaș puroiul ce supura mereu din ranele lui.
Dar Iov nu a murmurat împotriva lui Dumnezeu, nu a păcătuit nici cu inima și nici cu buzele sale, ci a îndurat tot chinul cu răbdare până la sfârșit. De aceea i-a răsplătit lui Dumnezeu dar peste dar, căci i-a întors deplin sănătatea și i-a dat bogății încă și mai mari decât avusese înainte, dăruindu-i chiar să i se nască alți șapte fii și trei fiice, adică tot atâția copii câți îi muriseră.
Sfântul și dreptul Iov a trăit încă 170 de ani după această mare încercare, ajungând până la vârsta de 248 de ani. În toți anii vieții lui pe pământ dreptul Iov a adus neîncetată slavă lui Dumnezeu.
Sfântul și Dreptul Proroc Iov este socotit de toată creștinătatea a fi ca pilda omenească supremă de suferință și răbdare în încercările de Dumnezeu trimise sau îngăduite asupra oamenilor.
Chinurile Dreptului Iov prefigurează Patima Mântuitorului.