Canonul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei

 

Se pune canonul praznicului cu irmosul pe 8 și canonul ierarhului pe 6.

Canonul Ierarhului

Cântarea 1, glasul 1:

Irmos: Cântare de laudă...

Măsura bărbatului desăvârșit, după marele Pavel, pe pământ ajungând-o, de-a pururea te veselești cu cei întâi-născuți înscriși în cer, preaînțelepte. Icoană făcându-te milostivirii Celui ce soarele îl răsare peste toți, de-a pururea te-ai arătat ocrotitor săracilor și asupriților.

Slavă...

Lucrarea poruncilor ai săvârșit-o cu frică și dragoste, înțelepte, neîncetat, blândețile lui David agonisindu-ți ca un bun, preaminunate.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osânda strămoșilor a dezlegat-o, din tine întrupându-Se precum a binevoit - Cuvântul lui Dumnezeu; pentru aceasta te măresc toate neamurile.

Catavasia praznicului

Cântarea a 3-a:

Irmos: întăritu-s-a inima mea...

Sădit în taină, minunate, la izvorul apelor Duhului Sfânt, adus-ai rod la vremea ta însutit, fericite, către toți săracii pururea lucrând milostenia. Talanții Domnului cu dragoste pe pământ ca un înțelept înmulțindu-i, de la Stăpânul tău Hristos ai auzit cuvintele răsplătirii celei veșnice, bine-lucrătorule.

Slavă...

Iubind casa Domnului și de omul cel dinlăuntru îngrijindu-te neîncetat cu osârdie, preaminunate Iacob, astăzi te bucuri în cămările cerești ale Tatălui.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Vestirea nașterii Cuvântului primind-o de la înger, Fecioară, fără de tată ai născut pe Stăpânul zidirilor; pentru care toate limbile te cântă, mărindu-te.

Condacul și icosul praznicului. Sedealna Ierarhului, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...

Pomelnic pe pământ scriind pentru obștea Putnei, iar în ceruri, la Hristos, dobândind îndrăznire, pomenește-ne, Ierarhe, și pe noi, cei ce săvârșim cu credință cinstită pomenirea ta, și mijlocește să fim scriși în Cartea Vieții.

Slavă..., Și acum..., a praznicului Cântarea a 4-a Irmos: Auzit-am, Doamne...

Următor arătându-te apostoleștii fapte cu totul, tuturor toate te-ai făcut, preabunule păstor, turma apărându-ți cu dragoste.

Lepădând cele pământești întru dorirea celor din ceruri, secerat-ai, fericite, bogăția harului și a înțelepciunii, slăvite.

Slavă...

Uneltirea viclenilor ai destrămat-o cu chibzuință, minunat împotrivindu-te, o, preaînțelepte, cu milostivirea spre cei sărmani.

Și acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Isaia, văzându-te mai dinainte, Maică-Fecioară, spăimântatu-s-a, cântând ție; deci, urmând acestuia, obștea creștinească te laudă.

Cântarea a 5-a:

Irmos: De noapte mânecând...

Ispitit ca aurul în focul cel ceresc, ai strălucit, slăvite, cu mulțimile virtuților, ca un soare, Părinte, acum luminându-ne. Așternut picioarelor pe toți vrăjmașii tăi ți i-ai făcut, slăvite, prin lucrarea milosteniei; pentru care te bucuri de-a dreapta Stăpânului.

Slavă...

Cercetat-ai, bunule, pe cei flămânzi și goi, după porunca Domnului, și de-a dreapta împăratului moștenire ai primit, ca un binecuvântat.

Si acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osândit cu faptele mă aflu neîncetat; deci tu, Fecioară, pururea către Fiul tău roagă-te, mijlocindu-mi, Stăpână, iertare de păcate.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Pe Prorocul lona...

Văcăritul, darea cea cumplită, cu puterea ta legând, milostiv te-ai arătat tuturor celor sărmani și sufletul ți-ai pus, Părinte, pentru poporul tău.

Vas ales te-ai arătat al Stăpânului Hristos, milostenia lucrând, minunate Iacob, și de harul Lui cu îmbelșugare împărtășindu-te.

Lui Hristos bine-plăcând, fericite, pe pământ, cu cei blânzi te veselești în pământul celor vii și în curțile Domnului pururea, o, Ierarhe.

Slavă...

Ajutorul tău cel neîmpuținat avându-l obștea ta, te cinstește în cântări, săvârșind pomenirea ta cu dragoste și cu evlavie, fericite.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ușă încuiată te-a vestit lumii Iezechiel, că fecioară ai născut și fecioară ai rămas în naștere, Maică Fecioară, precum și după naștere.

Condacul Ierarhului, glasul al 2-lea:

Cu fapte bune și cu virtuți împodobindu-te, Sfinte Ierarhe Iacob, dascăl înțelept al credincioșilor te-ai arătat și înnoitor al mănăstirii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare te-ai învrednicit a fi. Pentru aceasta, Hristos te-a preamărit în ceruri, unde te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.

Alt condac, glasul al 4-lea, Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Pe mlădița lui Hristos cea roditoare, pe Iacob, cu evlavie să îl cinstim cei credincioși, că dăruiește îmbelșugat, celor ce-i cântă, lucrările harului.

Icos:

Praznic de veselie ne-a răsărit astăzi, fraților, veniți să ne bucurăm! Că nu doar florile acestei primăveri ne aduc acum miresme, ci mai ales floarea cea în Hristos odrăslită și cu roua Duhului udată, Ierarhul lacob cel preaminunat, păstorul duhovnicesc al Moldovei. Veniți, dar, pe acesta să îl cinstim cu evlavie, că dăruiește în chip minunat lucrările harului.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii în cuptor...

Duhovniceasca vie a lui Hristos cu dragoste lucrând-o, fericite Iacob, întru a Lui dumnezeiască jitniță ți-ai adunat roadele faptelor, cu lucrătorii cei buni în cer numărându-te.

Al Preacuratei chip împodobind și candelă de argint punându-i înainte, fericite, l-ai dat izvor de vindecări creștinilor; deci și tu, lângă Stăpâna tuturor, ca o candelă astăzi în cer strălucești și mijlocești pentru noi.

Slavă...

În grădina celor pământești, slăvite, viețuind, ai dorit cele cerești, nesocotind sudorile și truda din vremea secerișului, ci nădăjduind a lua roada ostenelilor.

Și acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Icoana ta, Fecioară, sărutând-o, cu toții te vestim Născătoare de Dumnezeu și cântăm: Bucură-te, Maica Domnului, ocrotitoarea credincioșilor care aleargă la tine, Stăpână, cu dragoste.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De Care îngerii...

Adânc temelia casei tale așezând-o pe piatra credinței, Ierarhe Iacob, puhoiul ispitei l-ai răbdat neclintit, casa întărită având-o, fericite. De dragostea Domnului, slăvite Iacob, nimic nu te-a despărțit, de-a pururea cântând: Să binecuvinteze toate lucrurile și să-L preaînalțe pe El întru toti vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Urmat-ai cu dragoste Păstorului Celui bun si sufletul pentru oi ți-ai pus, slăvite, iar acum ai primit de la El cununa neveștejită a slavei, fericite.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cămară, palat și tron, vas aurit și toiag umbrit te-au arătat Scripturile demult, că ai născut cu trup, Fecioară, din curatul tău pântece, pe Cuvântul Tatălui, Maică Preacurată.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe nonă cel de lumină...

Să dănțuiască Moldova și să se bucure Putna, preamilostiv mijlocitor dobândindu-și la Domnul pe fericitul Ierarh, pe Iacob cel minunat, pe care astăzi cu credință și cu râvnă credincioșii îl cinstim întru cântări.

Ascultă, Sfinte, și pleacă urechea ta către obștea care te laudă acum cu credință, Părinte, și mâinile, ca un ierarh, spre Domnul ridică-le, cerând pentru noi iertarea păcatelor și har dumnezeiesc.

Bineprimită fă, Sfinte, puțina noastră cântare la tronul Celui milostiv, cu solirea ta sfântă, preaminunate Iacob, te rugăm noi, robii tăi, care cu dragoste și cu evlavie săvârșim preacinstită pomenirea ta acum.

Slavă...

Icoana ta preacinstită și racla moaștelor tale toti credincioșii sărutându-le, minunate Iacob, sufletul nostru îl sfințim, și mintea, și inima, și cugetul; deci mijlocește pentru noi de la Domnul har dumnezeiesc.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădăjduind pururea în mijlocirea ta, Maică, la Hristos, împăratul a toate, noi, robii tăi, alergăm cu dragoste; deci mâinile tale întinde-le la rugăciune către El, Preacurată, îndurat făcându-L nouă.

Luminândele

Glasul al 3-lea, Podobie: Lumina cea din lumină...

Să prăznuiască Moldova și să se bucure Putna că solitor câștigat-au la Făcătorul a toate pe Iacob, Ierarhul nevoitor și mult-milostiv.

Slavă...,

Alta, a Ierarhului, glasul al 2-lea, Podobie: Femei, auziți...

Ca răsăritul soarelui, slăvită pomenirea ta, preaminunate Iacob, a luminat toată lumea și negura necunoștinței cu totul risipind-o, a odrăslit bucurie nespusă obștilor Putnei.

Și acum..., a praznicului.