Sâmbătă

 

Evanghelia de la Matei (Matei 28, 1-20)

¹ După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. ² Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. ³ Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. ⁴ Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți. ⁵ Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. ⁶ Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut. ⁷ Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată v-am spus vouă. ⁸ Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. ⁹ Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat. ¹⁰ Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea. ¹¹ Și plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. ¹² Și, adunându-se ei împreună cu bătrânii și ținând sfat, au dat bani mulți ostașilor, ¹³ Zicând: Spuneți că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; ¹⁴ Și de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca și pe voi fără grijă vă vom face. ¹⁵ Iar ei, luând arginții, au făcut precum au fost învățați. Și s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi. ¹⁶ Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. ¹⁷ Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. ¹⁸ Și apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer și pe pământ. ¹⁹ Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, ²⁰ Învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.

În această zi în sufletul fiecărui creştin se duce o luptă tainică. În inimile noastre se întâlnesc frustrarea şi resemnarea cu nădejdea şi lacrimile bucuriei. Am fost martorii pătimirilor, răstignirii şi morţii Domnului Iisus Hristos, dar iată că suntem martori şi ai slăvitei Învieri a Fiului lui Dumnezeu.

Când ne întrebăm despre Înviere, găsim răspunsurile în cele patru Sfinte Evanghelii. Noi nu am trăit acum două mii de ani pentru a fi martori direcţi la acest eveniment, dar la baza credinţei noastre în Învierea Domnului Hristos stă autoritatea celor ce au trăit atunci şi ne-au lăsat mărturii scrise. Ne putem, oare, îndoi de spusele Sfinţilor Apostoli, de mărturia lui Petru, a lui Toma, a femeilor mironosiţe, a lui Luca sau Cleopa? Cu siguranţă că nu!

Învierea Domnului Hristos ne întăreşte credinţa în învierea sufletelor noastre. Aşa ne mărturiseşte şi Sfântul Apostol Pavel: Dacă Hristos a Înviat şi noi vom învia! (1 Corinteni 15, 20-22).

S-apropie ceasul Învierii – cum ne va afla Hristos Cel Înviat? Întunecaţi şi înnegriţi de povara păcatelor sau luminaţi de lumina învierii? Domnul Iisus Hristos – Lumina lumii ne aşteaptă să primim lumină din Lumina Sa şi viaţa veşnică din veşnicia dumnezeirii Sale.