II Corinteni 12, 10-19

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1)

Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc;

Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

¹⁰ De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare... ¹¹ Devenit-am nebun lăudându-mă; voi m'ați silit; căci se cuvenea ca voi să mă vorbiți de bine, pentru că eu întru nimic nu sunt mai prejos decât acești prea-foarte dintre apostoli, cu toate că nu sunt nimic. ¹² Semnele apostolului^f s'au arătat la voi întru toată răbdarea, în semne, în minuni și'n puteri. ¹³ Căci cu ce sunteți voi mai prejos decât celelalte Biserici, fără numai că eu nu v'am fost povară? Iertați-mi această nedreptate!...^{g 14} Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi; și nu vă voi fi povară, că nu pe ale voastre le caut, ci pe voi. Fiindcă nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinți, ci părinții pentru copii. ¹⁵ Iar eu foarte bucuros voi cheltui și mă voi cheltui pentru sufletele voastre. Și dacă eu vă iubesc mai mult, fi-voi oare iubit mai puțin?^{h 16} Dar fie, nu eu v'am împovărat; dar, fiind viclean, v'am prins cu meșteșug...^{i 17} Am tras eu foloase de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis? ¹⁸ L-am rugat pe Tit, și împreună cu el l-am trimis pe fratele. A tras oare Tit vreun folos de la voi? N'am umblat noi în același duh? N'am călcat noi pe aceleași urme? ¹⁹ Vi se pare că de mult ne apărăm față de voi? Dar noi în fața lui Dumnezeu grăim, întru Hristos; și toate acestea, iubiții mei, pentru zidirea voastră.

Aliluia, glasul al 2-lea (Psalm 148: 1, 2)

Stih 1: Lăudați-L pe Domnul, cei din ceruri. Lăudați-L pe El întru cele înalte.

Stih 2: Lăudați-L pe El toți îngerii Lui. Lăudați-L pe El toate puterile Lui.