CRUCEA VIEȚII OMENEȘTI

 

Un creştin odinioară

Tot se căina mereu:

Grea mai este crucea asta

Ce mi-a dat-o Dumnezeu!

Cum o dau nu-mi merge bine,

De necazuri nu mai scap,

Şi muncesc din greu ca boul

Până cad lângă “proţap”!

Iară alţii sunt mai leneşi

Şi trăiesc mai în belşug,

Numai mie (vorba ceia)

“Boii nu-mi mai rag la jug”!

Şi ofta creştinul nostru

Şi era mereu cârtind:

Nimeni nu putea odată

Să-l audă mulţumind.

Însă cel de sus Părinte

Care-ajută pe “mişel”

Căutând din cele Sfinte

Cercetatu-l-a pe el.

A trimes la el un Înger

Noaptea când dormea trudit

Şi luând pe om de mână

L-a urcat pe deal la Schit.

Se făcea că este ziua

Şi erau numai ei doi

Între nişte cruci frumoase

Felurite, după soi.

Unele erau de aur

Altele din fier şi lemn,

De argint şi de aramă,

Fiecare cu un semn.

Zicea îngerul atuncea:

“Ia-ţi o cruce, care vrei!

Numai potriveşte-o bine

Şi te-ntoarce la bordei!”

Lacom, el apucă-n grabă

Cea de aur mai întâi,

Începând s-o tăbârcească

Pe voinici umerii lui.

De prea multă strălucire

Nu te poţi uita la ea,

Dar voind ca s-o ridice,

Vede că-i nespus de grea.

Se mai uită, iar încearcă,

Până ce îşi ia de seamă

Să-şi aleagă altă Cruce

Tot frumoasă, de aramă.

Dar în ciuda lui ş-aceea

– Pentru dânsul – este grea,

Cea de marmură mai tare,

Cea de fier cam tot aşa.

Lângă ele mai la vale

Vede sub un copăcel,

Cruce de stejar uşoară,

Numai bună pentru el.

O ridică deci şi pleacă,

Iară Îngerul pe drum

Îl întreabă pentru cruce,

Dacă-i mulţumit acum.

“Slavă Domnului, răspunde,

Tare-s mulţumit de ea,

Că din toate numai asta

Este după vlaga mea!”

Îngerul atunci îi zice:

“Omule nemulţumit!

Pentru Crucea vieţii tale

Totdeauna ai cârtit!

Astăzi te-am adus anume

Ca să-ţi fie ţie semn

Ca nici una nu poţi duce,

Decât crucea cea de lemn.

Asta este “Crucea Vieţii”

Dată ţie de când eşti,

Deci lui Dumnezeu dă slavă

Şi de-acum să nu cârteşti.

Cele de metaluri scumpe

Sunt a oamenilor sfinţi,

Cari sufăr pân-la sânge,

Întru grele nevoinţi.

Iară tu cu sărăcia

Lesne te vei mântui,

Dacă vei păzi credinţa

Şi răbdând vei mulţumi!”

Sf. Ioan Iacob Hozevitul