Amintește-ți, lume
Pentru lumea cea de mâine, rugi în lacrimi să îndreptăm, și rupând sfințita pâine, slavă Tatălui să dăm... A uitat poporu-acesta, câte vremi întunecate, Crucea i-a fost alinare, și salvare de păcate...
Strălucirea " argintată" i-a luat sufletul și mintea... Nu își mai aduce aminte, rădăcina sa și gintea... Nu mai este îndurare, pentru cel mai slab, nevolnic, și se calcă cu turbare, peste un trup, un vas netrebnic...
Nu citesc adânc de carte, pravilele și părinții, ci se lăfăie-n chiolhanuri, omorând cu ele, sfinții...îndrăznesc să strig cărare, s-aleg zori de lume nouă, chiar de vărs lacrimi amare, chiar de-am suflet rupt în două...
Doar paradă se mai face, de credinți la purtător, însă sufletul le zace, învelit în negru nor...Drumul meu, e drum de lacrimi... căci simt adânc săgetari, de la cei legați de patimi, care nu cred în cărări...Nici în minuni ce-s trimise, drept răsplată, adevăr, căci au vrajbă și în vise, și s-au dezlegat de cer! Autor, Nela Boca
Comentarii
Trimiteți un comentariu