Pomenirea Sfântului Teofilact, episcopul Nicomidiei

 

Când sfătuitorul împărătesc Tarasie, care era un laic, a fost ales patriarh al Constantinopolului, atunci împreună cu el și din mâinile lui, mulți prieteni, persoane din cercul lui și oameni necunoscuți care îl admirau de departe au luat și ei cinul călugăresc. Printre aceștia se afla și Teofilact.
Sfântul Tarasie l-a uns pe Teofilact, episcop al Nicomidiei. Ca episcop, Sfântul Teofilact a fost păstor bun al turmei încredințate lui și s-a dovedit a fi binefăcător și scăpare tare al celor aflați în nevoi, în dureri și în necazuri.
După moartea Sfântului Tarasie, pe tronul patriarhal a fost ridicat arhiereul Nichifor, iar la scurt timp după aceea la cârma imperiului a venit Leon, armeanul care era iconoclast. Acesta a stârnit furtuna ucigașă a luptei împotriva sfintelor icoane din Biserica lui Hristos. Nepăsându-i că iconoclasmul fusese dat anatemei la cel de al șaptelea Sinod Ecumenic de la Niceea (783 d. Hr.), împăratul Leon, armeanul a pornit din nou acest război drăcesc împotriva Bisericii, vrând să răstoarne Ortodoxia.
Sfântul Teofilact l-a înfruntat pe împărat cu îndrăzneală și pe față, dar văzând că împăratul nesocotește pe mai departe adevărul, i-a prorocit: “O, împărate, vei cădea cu cădere năprasnică și mare și nu vei găsi pe nimeni care să te scape de ea!”.
Din cauza acestor cuvinte și la porunca împăratului, Sfântul Teofilact a fost scos cu nelegiuire din scaun și alungat în exil, unde a petrecut timp de treizeci de ani în cele mai mari lipsuri, necazuri și umilințe și unde în cele din urmă și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, la anul 845 după Hristos.