Cinstirea Icoanei Maicii Domnului "Cuvântul S-a făcut Trup"

 

O Icoană de pază la granița ruso-chineză

Fluviul Amur (Tamur), numit de chinezi „Fluviul dragonului negru", reprezintă astăzi granița naturală dintre China și Rusia, pe mai multe sute de km. Pe malul rus al fluviului, în orașul Blagoveșcensk, în biserica Buneivestiri, se află paznica de frontieră: Icoana Albazin a Maicii Domnului, recunoscută de toți localnicii drept ocrotitoare a credincioșilor, și făcătoare de minuni.

Numele Icoanei, „Albazin", provine de la fortăreața Albazin de pe apa Amurului, ridicată în 1650 de către conducătorul cazac Hierotheus Khabarov, pe locul așezării prințului daurian Albaza. De fapt, cazacii au poposit în zonă abia în sec. XVII. Aici viețuiau populațiile păgâne de daurieni și tungusieni.

Cazacii au conviețuit cu băștinașii, ridicând deci fortăreața Albazin. Chinezii au sesizat situația și au atacat, o primă confruntare având loc la 24 martie 1652. Deși la început rușii au rezistat, chinezii au atacat continuu, până când, în 1658, au înfrânt pe cazacii conduși de Onufrie Stepanov. Albazinul a fost ars, iar mare parte din populație dusă în robie, în China. Zona Albazinului se voia transformată în pustiu.

Totuși, în 1665, rușii s-au întors și au reconstruit Albazinul, iar acolo a venit și preotul Ermoghen, de la mânăstirea Sfintei Treimi – Kirensk, care a adus cu sine o Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Cuvântul S-a făcut Trup" - „Albazin". În 1671 bătrânul Ermoghen a construit o mică mânăstire la un kilometru și jumătate de Albazin, unde a fost instalată Icoana.

Prin mila Maicii Domnului, zona a înflorit. În Albazin s-au ridicat două biserici (în cinstea Înălțării Domnului și a Sfântului Nicolae al Mirelor Lichiei) și o nouă mânăstire. Solul fiind fertil, Albazinul producea pâine pentru Siberia de Est. Chiar și băștinașii s-au adaptat culturii ruse, obținând protecția Rusiei în fața raidurilor chineze. Moscova nu a scăpat din vedere nevoile de la frontiera Amur. În zonă a fost îmbunătățită apărarea militară. Însă și pentru hrana spirituală, au fost rânduiți arhimandriți, egumeni sau preoți care să slujească în zonă. Popoarele daurian și tungusian s-au botezat în scurt timp. Chiar și prințul Hantimur, al daurienilor, s-a botezat împreună cu fiul său, Katana, primind numele de Petru, respectiv Pavel.

Dar chinezii nu au abandonat lupta, dorind cucerirea Albazinului. În 10 iulie 1685, o armată de 15000 chinezi a înconjurat cetatea, în care se aflau doar 450 soldați ruși și trei tunuri. Chinezii au pregătit lemne de jur împrejurul cetății, ca să-i dea foc. Fiind în imposibilitatea de a face față, rușii s-au retras din cetate, luând cu ei doar lucrurile sfinte, printre care Icoana Albazin. Numai că nici chinezii nu au putut împlini dorința lor, de a distruge recolta de grâu a Albazinului. Deodată invadatorii s-au speriat și au început să se retragă, ignorând comanda superiorilor. Aceasta a fost considerată o minune a Icoanei Albazin, rămasă fără explicație sau detaliere. În 20 iulie 1685 rușii s-au reîntors în Albazin.

După un an, cetatea a fost din nou atacată de chinezi. Asediul a durat cinci luni. De trei ori orașul a fost apărat de săgețile și ghiulelele chineze. Cu toate acestea, mulți ruși au murit eroic. Asediul a fost ridicat în decembrie 1686, iar în oraș rămăseseră în viață 150 soldați, din cei în jur de 800 de la început. Însă în 1690 Albazinul a căzut pentru o lungă perioadă în mâinile chinezilor, iar ultima trupă de cazaci a părăsit cetatea, condusă de Vasil Smirenikov. Icoana Albazin a fost mutată din timp la Sretensk, pe râul Shilka (afluent al Amurului).

După distrugerea Albazinului, localnicii au contribuit la răspândirea Ortodoxiei în Orientul Îndepărtat. Prizonierii luați de chinezi au propovăduit creștinismul, încât împăratul chinez a ordonat ca un templu budist din Beijing să fie transformat în biserică ortodoxă, în cinstea Sofiei – înțelepciunea lui Dumnezeu. Biserica a primit în 1695 un antimis, cărți de slujbă, sfântul și marele mir, de la mitropolitul Ignatie de Tobolsk. Într-o scrisoare a mitropolitului către un preot ortodox captiv (Maxim), se menționează: „Să nu te tulburi, nici pentru tine, nici pentru cei împreună cu tine, căci cine este în măsură să se opună voii lui Dumnezeu? Captivitatea voastră nu este lipsită de scop pentru poporul chinez, ca să le dezvăluiți lumina credinței în Hristos."

În curând au urmat primele botezuri ale chinezilor. Și următorul mitropolit de Tobolsk, Filoteu, a încurajat preoțimea din robia chineză, să continue misionarismul între păgâni.

Odată cu trecerea timpului, Amurul a fost eliberat de ruși. La 1 august 1850 a fost fondat orașul Nikolaevsk-Amur, pe râul Amur. A urmat înființarea altor așezări cazace în zonă, sub păstorirea spirituală a Arhiepiscopiei de Kamceatka.

Chiar și pe locul fostei fortărețe a Albazinului s-a ridicat o așezare cu același nume. Icoana Albazin a fost considerată în tot acest timp protectoarea Amurului. Trei noi orașe ruse s-au ridicat, dintre care unul a primit chiar numele de Blagoveșcensk, de la Buna Vestire (Blagoveștenia). Tratatele de la Aigunsk (1858) și Peking (1860) au contribuit în mod cert la stabilitatea din zonă.

În 1868 Icoana a fost mutată de la Sretensk la Blagoveșcensk, de către episcopul Veniamin de Kamceatka, iar în 1885 s-a stabilit în mod oficial sărbătoarea anuală a Icoanei la 9 martie, prin episcopul Gurie de Kamceatka. Tot atunci s-a alcătuit și un Acatist al Icoanei Albazin. O altă amenințare pentru Amur a apărut în 1900. Trupele de chinezi s-au stabilit pe malurile Amurului, lângă Blagoveșcensk. Orășenii s-au rugat în biserica Buneivestiri din oraș, unde se afla și Icoana. Se citea continuu Acatistul ei. Deodată, potrivit mărturiilor chinezilor, s-a arătat deasupra Amurului o Femeie strălucitoare, care i-a înspăimântat. Îndată au ridicat asediul și au plecat. De peste 300 ani Icoana Albazin străjuiește frontiera Amur a Rusiei. Este cinstită în primul rând ca ocrotitoare a soldaților, dar și a mamelor. Mai ales femeile însărcinate și cele aflate în preajma nașterii cer ajutor la Icoana Albazin.

Icoana Îl prezintă pe Iisus copil, în picioare, la pieptul Maicii Sale. În 1885 și 1895 Icoana a stopat epidemiile de difterie, scarlatină și ciumă. În timpul păstoririi episcopului Gurie, s-a dezvoltat practica procesiunilor cu Icoana și cu Crucea prin Blagoveșcensk. Se merge cu Icoana de-a lungul străzilor orașului și se intră în toate casele unde este nevoie de sprijin și tămăduire, în special acolo unde se află grav bolnavi, la anumite zile. De multe ori se petrec vindecări minunate. Aceste minuni sunt cunoscute în toată regiunea Amurului, din eparhia Kamceatkăi. Mai multe copii ale Icoanei au fost făcute în zona Amurului și în toată Rusia.