Luca 15, 11-32

¹¹ Și a zis: „Un om avea doi fii. ¹² Și cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Și el le-a împărțit averea. ¹³ Și nu după multe zile, adunând toate^b, fiul cel mai tânăr s'a dus într'o țară'ndepărtată și acolo și-a risipit averea trăind în desfrânări. ¹⁴ Și după ce a cheltuit totul, s'a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. ¹⁵ Și ducându-se, s'a alipit de unul din locuitorii acelei țări, iar acesta l-a trimis la țarinile sale să pască porcii. ¹⁶ Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. ¹⁷ Dar venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame! ¹⁸ Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, greșit-am Cerului^c și față de tine; ¹⁹ nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi. ²⁰ Și sculându-se, a venit la tatăl său. Și încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut și i s'a făcut milă și, alergând, i-a căzut pe grumaz și l-a sărutat. ²¹ Și i-a zis fiul: Tată, greșit-am Cerului și față de tine și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. ²² Și a zis tatăl către slugile sale: Aduceți-i degrabă haina cea mai scumpă și-l îmbrăcați, și inel puneți-i pe mână, și încălțăminte în picioare; ²³ și aduceți vițelul cel îngrășat, înjunghiați-l și, mâncând, să ne veselim; ²⁴ căci acest fiu al meu era mort și a înviat, pierdut era și s'a aflat. Și au început să se veselească. ²⁵ Iar fiul lui cel mai mare era la țarină. Și când a venit și s'a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri. ²⁶ Și chemând-o pe una din slugi, a întrebat: Ce sunt acestea? ²⁷ Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos. ²⁸ Și el s'a mâniat și nu voia să intre; dar tatăl său, ieșind, îl ruga. ²⁹ Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată nu ți-am călcat porunca. Și mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei; ³⁰ dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat vițelul cel îngrășat... ³¹ Iar el i-a zis: Fiule, tu'ntotdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt. ³² Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat, pierdut era și s'a aflat“^d.