Nici să trăiesc nu sunt vrednic

 

A venit un frate la avva Serapion, iar bătrânul îl îndemna să se roage după obicei. El, numindu-se păcătos şi nevrednic de chipul monahal, nu se lăsă înduplecat. A vrut şi să-i spele picioarele, şi n-a primit, folosind aceleaşi cuvinte. I-a făcut de mâncare, şi a început şi bătrânul să mance, şi l-a mustrat aşa: fiule, dacă vrei să ai folos, rabda în chilia ta şi ia seamă la tine şi la lucrul mâinilor tale, căci ieşirea nu-ţi aduce atâta folos că şederea în chilie.

El auzind acestea s-a schimbat la faţă, încât nu se mai putea ascunde de bătrân. Iar avva Serapion îi zise: până acum ai spus "sunt păcătos" şi te osândeai, zicând că nici să trăieşti nu eşti vrednic. Iar fiindcă eu te-am atenţionat cu dragoste, te-ai sălbăticit. Dacă într-adevăr vrei să fii smerit, învaţa să rabzi bărbăteşte cele cu care te năpădesc alţii, nu să te acoperi cu vorbe goale.

Auzindu-le pe acestea fratele îi ceru iertare bătrânului şi se duse cu mult folos.